Dilema pretului la gaze

Pretul gazelor produse in Romania de companiile straine ar trebui sa aiba o valoare apropiata de cea de piata, adica sa fie de aproximativ 82,5$/1000 mc, a declarat ieri Dan Ioan Popescu, ministrul industriilor si resurselor.
“Exista sugestii ca gazele produse de aceste companii (n.r. – straine) sau cele obtinute din cresterea productiei de gaze sa fie vandute la un pret echivalent celor din import. Punctul meu de vedere este ca pretul acestor gaze nu poate sa fie echivalent cu pretul gazelor din import, ci mai degraba la o valoare apropiata de cea existenta pe piata, de aproximativ 82,5$/1000mc”, afirma Popescu.
In acest moment, gazele domestice produse de Romgaz si SNP Petrom se vand la un pret mediu de aproximaitv 40$/1000mc. Pe de alta parte, valoarea de 82,5$/1000 mc, sugerata de ministru ca valoare de piata a gazului pe piata romaneasca, reprezinta de fapt, pretul reglementat unic actual. Acesta este pretul gazului natural platit de consumatorii captivi, care nu au acces la piata libera si reprezinta in acest moment 75% din totalul pietei de gaze. Pe piata libera, pretul reglementat unic are valoarea unui pret maximal.
El a adaugat ca pretul acestor gaze “trebuie sa cuprinda componenta de productie, cea a investitiilor facute precum si obtinerea unui anumit beneficiu”.
Wintershall (Germania), Amromco Energy LLC, Forest Oil si Schlumberger (SUA) au propus, in acest an, Ministerului Industriei si Resurselor sa-si vanda gazele pe care le vor produce in Romania pe piata interna la un pret de aproximativ 100$/1000 mc, apropiat de pretul de import al gazelor naturale, pentru a-si recupera investitiile pe care le vor face, estimate la zeci de milioane de dolari. In aceasta varianta, gazele produse de cele patru companii urmau sa intre “in amestec” cu gazele importate din Rusia in ponderea rezervata gazelor de import din “cosul” la gaze.
Dan Ioan Popescu a precizat ca este vorba de doua tipuri de acorduri de asociere intre Romgaz, principalul producator intern de gaze, si cele patru companii. Primul tip de asociere vizeaza producerea de gaze in perimetre care anterior, nu erau exploatate, cum este cazul companiei germane Wintershall.
Pe de alta parte, cele trei companii americane vor sa participe la proiecte de crestere a productiei de gaze a Romgaz in perimetre aflate deja in operare, unde productia a scazut pe fondul depletarii (epuizarii) zacamintelor.
“Nu sunt adeptul unei a treia categorii de gaze, care sa existe pe langa cel din import si cel produs in tara. Este o problema ce trebuie negociata”, a mai spus ministrul de resort.
In ceea ce priveste importul de gaze, ministrul industriilor afirma ca exista negocieri pentru o sursa alternativa de gaze la importurile din Rusia.
“Exista negocieri intre Ruhrgas si Romgaz pentru un import de gaze din nordul Europei, capacitatea initiala in discutie fiind de 500 mil.mc/an, care ar urma sa creasca pana la 2-3 mld.mc”, a spus Popescu. De soarta acestor negocieri depinde construirea gazoductului Arad – Szeged, estimat la cca. 30 mil.$.
O alta sursa posibila de import de gaze este Iranul, in discutii fiind posibilitatea unor livrari de gaze catre Europa Occidentala, prin Turcia, Grecia, Bulgaria, Romania si Ungaria.