Din nou despre relatiile romano-ruse

Fara indoiala ca vizita premierului roman Adrain Nastase in Rusia este importanta sau ar fi trebuit sa ne lase aceasta impresie. Din pacate, comunicatul oficial pare sa fie prea eliptic in formularea sa generala, iar contextul in care s-a intamplat vizita pare sa fie o invitatie la a ghici singur semnificatia reala a acesteia. Este tot pacat ca, parca s-a reluat stilul de communicate ale altor vremuri, exact cu privire la relatiile cu o tara care alta data era atat de ?frateasca?.
Revenind insa la realitate, consider ca relatiile Romaniei cu Rusia trebuie sa devina importante, dar in nici un caz nu prin traditionalitatea acestora, buna sau rea, inca prea des invocata, mai ales din perspectiva comertului dintre cele doua tari. Atat politic, cat si economic, trebuie sa ne desprindem de abordarea prin traditie, intrucat aceasta este pagubitoare daca avem in vedere ca ?traditia? include mari frustrari in ceea ce ne priveste, extinse si pe perioade de timp apreciabile.
Recenta vizita, apropo de invitatia de a ghici, pare intempestiva si ostentativa, cu atat mai mult cu cat opinia publica nu poate decela existenta unei preocupari, la nivel inalt, continue si structurate in relatia noastra cu Rusia.
Cunosc mai multe demersuri ?low profile?, in special la nivel de oameni de afaceri, care privesc cu incredere si interes piata Rusiei, dar, daca ne uitam dupa rezultate si la deficitul comercial, acestea din urma confirma afirmatia de mai sus.
Cred ca am fi avut mai mult succes daca in ultimi 14 ani am fi privit relatia cu Rusia cu mai multa maturitate politica si cu detasare fata de orice traditie, fiind bine stiut ca un astfel de partener nu poate fi ignorat.
Intelepciunea politica o puteam fundamenta pe propriile noastre optiuni de integrare euro-atlantica, aproape realizate, abordarea bilaterala putand urma perceptele viitoarelor noi apartenente ale Romaniei la comunitatea euro-atlantica.
Sunt convins ca premierul roman s-a intors de la Washington, ca multi alti ministri si diplomati romani de-a lungul timpului, cu acelasi mesaj ca Rusia nu trebuie izolata, ci inclusa. Acest aspect si poate insistenta presei pe lansarea candidaturii la prezidentiale in capitala americana, la care, daca adaugam si faptul ca asistam la prima vizita la nivel inalt in Rusia dupa aderarea Romaniei la NATO, imi creeaza impresia unei ostentatii care ar fi putut sa nu fie privita favorabil.
Schimbarea instrumentelor de ratificare ale tratatului politic de baza in aceste circumstante, respectiv tocmai vin de la americani, cu care parteneriatul strategic l-am dublat cu cel in cadrul NATO, si ma pregatesc sa candidez la viitoarele alegeri prezidentiale pe fondul unei crize in interiorul propriului partid, ca urmare a rezultatelor alegerilor locale, are, oarecum, o conotatie triumfalista mai greu de digerat in Rusia. Daca mai propun acum, asa cum spune romanul, cand esti cu sacii in caruta, si un parteneriat strategic cu Rusia, momentul nu mi se pare cel mai bun, iar propunerea este prea abrupta.
Din celalalt punct de vedere, al intempestivitatii vizitei, am in vedere faptul ca aceasta ar fi trebuit sa creeze un curent de opinie nou in abordarea relatiilor cu Rusia, tocmai pentru ca avem alt statut national si regional, de natura sa dea alte argumente cetateanului roman inca frustrat de problematica tezaurului si a efectelor tratatului Ribbentrop- Molotov.
Cred ca era un moment necesar al unei pregatiri in fata opiniei publice a acestei vizite importante in Rusia, ceea ce ar fi fost in favoarea ambelor tari si, mai ales, pentru credibilitatea demersului nostru, pe care nu-l banuiesc sa fi fost in afara bunei-credinte. Este cert ca avem nevoie de o noua relatie cu Rusia, conforma realitatilor acestui inceput de secol XXI, dar abordarea trebuie sa fie, si in acest caz, bazata pe noile valori reciproc impartasite.
As vrea sa reamintesc ca, in navigarea noastra nu prea usoara in asigurarea unei umbrele de securitate colectiva, Rusia nu a stat pe loc, ci a realizat progrese notabile in parteneriatele in care si Romania este interesata. Pe un alt plan, si in conformitate cu statutul ei, Rusia este mai avansata in planul relatiilor sale cu SUA, NATO si UE, noile parteneriate corespunzand realitatilor geostrategice si geopolitice actuale, la nivelul marilor actori prefigurand noua lume multipolara. O privire mai profunda a continutului acestora pentru opinia publica romaneasca, ceea ce ar fi trebuit sa fie in sarcina diplomatiei noastre, ar fi oferit cetateanului roman posibilitatea de a privi cu noi ochi intreaga perspectiva a relatiilor Romaniei cu Rusia. Fara tenebrele trecutului, dar in mod cert cu noile instrumente politice cu care opereaza si Romania, si Rusia si care au darul cel putin al unei convergente de mult asteptate.  Acest lucru ar fi justificat mai bine exact bazele moderne invocate in punerea in aplicare a tratatului politic, unde am fi avut in vedere atat spiritul acestuia, cat si circumstantele noi cladite de chiar Rusia cu aceiasi parteneri care ne garanteaza propria noastra securitate.
In ceea ce priveste relatiile economice, imbunatatirea semnificativa a acestora ramane inca o chestiune politica, dar cred ca am dezvoltat suficient insuficienta si credibilitatea redusa a demersului politic, limitat cel putin la nivelul opiniei publice ca un puternic exercitiu de imagine.
In nici un caz nu vreau sa minimalizez intalnirile premierului roman Adrian Nastase cu presedintele Vladimir Putin sau premierul Mihail Fradkov, dar iata un simplu caz de posibila interpretare a unui comunicat prea general intr-o inlantuire de evenimente care au impus stilul laconic al acestuia.

* Dr. Napoleon Pop este deputat, membru al PNL