Versiunea completă
ZF Supliment Aniversar 28 Ani

Din redacție adunate. După 20 de ani, cu ochi de jurnaliști

Ediția aniversară ZF 28 de ani pe care o aveți în față este o colecție de relatări semnate de 100 dintre cei mai importanți oameni din businessul românesc. Noi, în redacție, am avut norocul să le citim primii, iar mai departe recomand trei lucruri: citiți, amintiți-vă, sărbătoriți acest parcurs.

Mirela Turlan · 16 noiembrie 2026 · 7 min de citit

Ediția aniversară ZF 28 de ani pe care o aveți în față este o colecție de relatări semnate de 100 dintre cei mai importanți oameni din businessul românesc. Noi, în redacție, am avut norocul să le citim primii, iar mai departe recomand trei lucruri: citiți, amintiți-vă, sărbătoriți acest parcurs.

Mai jos vă lăsăm cu o serie de gânduri adunate din redacție. Cum le-am strâns? Deadline scurt, limită de semne, nimic obligatoriu, cine vrea. Iată ce spun o parte dintre jurnaliștii ZF despre 20 de ani de UE:

Ilinca: Eram prea mică atunci să înțeleg ce se întâmplă. Am crescut știind doar cum este să trăiești într-o țară membră a Uniunii Europene, fără să-mi dau seama că înainte lucrurile stăteau cu totul altfel. Pe măsură ce am crescut, am realizat că multe dintre lucrurile pe care le consideram normale erau, de fapt, avantaje, de care alții nu s-au bucurat la fel de ușor: să pot călători sau să studiez în străinătate fără prea multe griji, să fiu implicată în proiecte unde sunt și tineri din alte țări sau pur și simplu să mă simt parte dintr-o comunitate mult mai mare. Pentru mine, UE a făcut ca lumea să pară mai aproape de mine.

Miruna: Nu fac parte din generația care a așteptat momentul 1 ianuarie 2007, aveam doar 10 ani când România a intrat în UE, un pas pe care nu l-am înțeles atunci. Fac parte din generația care nu mai privește Europa ca pe un loc îndepărtat. Europa e chiar aici, e parte din identitatea mea, construită încă dintr-o școală românească care adera tot mai mult la proiectele europene, menite să ne inspire sentimentul de unitate în diversitate.

Alina: Aveam 13 ani și jumătate când România a intrat în Uniunea Europeană. Nu înțelegeam prea multe atunci. Nouă ani mai târziu, am plecat în Franța ca să studiez la Lyon, pentru un semestru, în calitate de student Erasmus. Am înțeles atunci că integrarea în UE mi-a facilitat această experiență, pe care încă o consider necesară oricărui student și o recomand de câte ori am ocazia. Conexiunile, interacțiunea cu alții ca tine, dar cu alte viziuni și bagaje culturale sunt o temelie fundamentală în educare, iar Erasmus le valorifică din plin.

Claudia: Aderarea României la Uniunea Europeană a adus nu doar dispariția barierelor de tot felul, libera circulație a oamenilor și a capitalurilor, dar și mai multă încredere și speranța de mai bine. A fost o ancoră/un reper, un fel de „ghid” de dezvoltare economică, de cultură și civilizație, o sursă de inspirație, dar și un test de maturitate.

Ca jurnalist, am avut oportunitatea de a privi și de a analiza „din prima linie” transformarea economiei și a bankingului românesc în urma aderării României la UE, dar și evoluția regulilor/a standardelor europene din economie și banking, a noilor trenduri din UE, dezbătute la conferințele internaționale la care am participat.

După ce am terminat adolescența europeană, cu acces la diverse, inclusiv la resurse financiare de la UE (ca un fel de elevi/studenți cu burse), acum ar urma să aplicăm ce am învățat la „școala UE”, din țările pe care le-am vizitat, pe cont propriu sau în interes de serviciu. Țări din care, eu, ca jurnalist, am luat nu doar pulsul societății, ci și pulsul (macro) economiei, al sectorului financiar, al bankingului.

În urma integrării în UE, nu doar românii au ajuns mai aproape de Europa, ci și Europa a ajuns mai aproape de noi toți.

Rămâne să arătăm dacă am înțeles contextul și dacă vedem perspectiva – încotro se îndreaptă Uniunea Europeană, cu tot ce ține de ea, cu economia ei, cu businessurile ei, cu băncile ei. Și încotro vrem să ne îndreptăm noi, românii. Și să arătăm dacă am învățat să ne descurcăm, să fim noi înșine, să ne contruim viitorul și să ne adaptăm și reinventăm în noua lume în care regulile jocului se schimbă rapid în economie, tehnologie, geopolitică și societate.

Ramona: Dacă mă uit la cei 20 de ani de UE prin ochii unui jurnalist economic, cel mai mare câștig este că România a devenit parte dintr-o piață mult mai mare și dintr-o economie conectată la Europa. Ca jurnalist economic, văd în fiecare zi cât de mult s-a schimbat România prin integrarea europeană: investiții, companii, locuri de muncă, reguli comune, acces la o piață de sute de milioane de oameni. Dar, dincolo de cifre, investiții și fonduri europene, pentru mine câștigul real este că am avut șansa să-mi construiesc cariera într-o Românie care a devenit tot mai conectată la lumea în care voiam să fim. Pentru mine, cel mai mare câștig este această normalitate: să simți că aparții unui spațiu mai mare decât țara în care
te-ai născut și că oportunitățile nu se termină la graniță.

Georgiana: Aderarea la Uniunea Europeană a adus familiei mele un venit suplimentar din subvenția pentru terenul agricol muncit de părinții mei, bani care m-au susținut într-un fel să merg la liceu, apoi la facultatea dorită. Un arc peste timp, UE a devenit pentru mine ca o umbrelă: uneori bate vântul mai puternic și o clatină, dar la final rămâi cât de cât uscat după o furtună.

Mircea:  Pentru mine, cel mai mare câștig al apartenenței la Uniunea Europeană este accesul la oportunități și efectul lor de domino. Șansa de a studia în Danemarca a însemnat mai mult decât o experiență academică: mi-a oferit perspective noi, mi-a schimbat modul de a privi lumea și mi-a deschis drumuri pe care poate altfel nu le-aș fi explorat.

Bogdan:  M-am maturizat în UE. Având în vedere vârsta, sunt pe jumătate UE. Iar acum aproape că sunt plictisit de ea. E peste tot, în ce citesc, în ce mănânc, în cum mă îmbrac, în cum trăiesc. Este aproape oriunde mă duc. La început am fost încântat de UE, când nu știam ce e de fapt. Azi știu că are și o “dark side”. A devenit chiar enervantă. Aș putea scăpa de ea, e mai vulnerabilă ca oricând. O voi face? Nu!

Roxana: Am fost recent câteva zile în Spania si la parterul unui bloc am vazut o reclamă veche pe care scria Atlassib. Gândul m-a dus automat în 2004, în creierii unei zile de toamnă, când mama și tata mă duceau la gara Eurolines, o altă companie de transport, din București ca să plec cu Erasmus în Orleans, Franța. Nu știam nimic, nici măcar franceză. Când a pornit autobuzul, îmi doream să nu mai ajung la destinație, atât de frică îmi era. Dar am ajuns, mi-am luat papornițele, cratițele, ce îmi pusese mama în bagaj, m-am dus la cămin, m-am adaptat. În anul 2004-2005, sub 3.000 de studenți au plecat cu Erasmus, programul european care te ducea să înveți în alte state. În 2022, peste 44.000 de studenți români au plecat cu Erasmus. Vorbim despre multe migrații când ne uităm la România, dar eu, la 20 de ani de UE, prefer să mă uit mereu la aceasta. Erasmus rămâne cea mai importantă experiență a vieții mele de student și una cu un impact imens asupra a ceea ce sunt azi. La fel, consider că aderarea la UE rămâne cel mai mare proiect de țară al României, care a făcut posibile enorm de multe lucruri, inclusiv ca într-o dimineață de toamnă, un copil să plece un an în Franța ca să învețe.

Liviu: Multe lucruri care ni se par azi normale nu erau așa în 2007. Au venit reguli noi odată cu UE, este adevărat. Dar le-au dus mai departe oameni obișnuiți, care au crezut că merită și n-au renunțat când lucrurile s-au împotmolit. Și s-au împotmolit des. Noi, la ZF, am scris despre ei în fiecare zi din ultimii 20 de ani. Uneori uităm și noi cât de greu le-a fost.

Colecție de amintiri adunate de Dana Ciriperu

Citește și