Din vama in vama

Ca sa ajungi pe superba insula Thassos, trebuie doar sa-ti propui cu adevarat sa o faci. Apoi, nu iti ramane decat sa-ti inghesui cum poti familia in masina si sa pornesti la drum.

Vei scrasni putin din dinti traversand hartoapele de pe Soseaua Giurgiului, dar te vei consola cu gandul la vacanta care te asteapta. Si poate si cu acela ca peste cateva luni sau ani, cine stie, pe acolo o sa treaca un tramvai rapid si silentios, iar restul drumului va arata ca-n palma.

Ajungi la vama Giurgiu, traversezi o Bulgarie care iti ofera un peisaj mult mai simpatic si mai odihnitor decat te obisnuisera glumetii la berarie: Rodopii prevestesc muntii Pindului, iar padurile generoase iti potolesc nervii si iti clatesc privirile. Pavajul e facut cu sprijinul Uniunii Europene, asa ca, desi traseul nu e dintre cele mai scurte, il parcurgi fara convulsii. Cu toate acestea, se aduna mai bine de o jumatate de zi de calatorie, de care nu te simti scapat decat atunci cand ti-ai garat bine masina in pantecul feribotului, in micul port grecesc Kavalla, si te legeni visator in ritmul usor al plutirii, respirand cu nesat aerul egeean. La capatul unui ceas si ceva, poti sa te pierzi prin padurile si muntii de pe insula sau sa ratacesti pe zecile de plaje care o impodobesc ca un colier auriu.

Toate astea sunt partea buna a lucrurilor. Nu prea exista calatorie fara ghinioane si fara mici accidente de parcurs. Oameni prevazatori, ne-am adunat mai multi si am format o coloana de cateva masini, sa ne putem sari in ajutor la nevoie.

Primul obstacol s-a ivit chiar la Giurgiu, unde cazuse calculatorul postului de frontiera. Oamenii ne-au asigurat ca remedierea defectiunii nu va dura mai mult de o jumatate de ora si ca tocmai fusese trimisa o masina in oras sa-i pe aduca specialisti. Asa s-a si intamplat. Poate si pentru ca, peste numai cateva ore, premierul de la Bucuresti si omologul sau bulgar se intalneau spre a marca semicentenarul Podului de peste Dunare.

Apoi, in drum spre Sofia, unora dintre noi li s-au aplicat niste amenzi cam dupa ureche, pentru depasiri de viteza ori neobservarea vreunui semn de circulatie bine ascuns. Partea buna a fost ca amenzile erau negociabile si ca masinile mai banale nu aveau cautare prea mare din acest punct de vedere. Oare de ce?

Rabdarea ne-a fost pusa insa greu la incercare la intrarea in Grecia. Ca un facut, si aici cazuse computerul central. Am stat ore in sir privind neputinciosi cum se scurg linistite automobilele “comunitarilor”, in timp ce rudele sarace ingroasa coada. Ghidusi, vamesii eleni ne-au comunicat ca asteptarea ar putea dura si doua-trei zile! Intre timp, copiii urlau sau lesinau de caldura, nevestele de enervau, barbatii fumau tigara de la tigara. Ba vreo doua republicance s-au incotopenit in fata ghiseelor si le-au spus cu vorbe necautate ce sa faca grecii cu computerele lor si chiar cu Olimpiada.

Pe insula, toate acestea au fost insa uitate. Iar grecii au devenit si campionii de fotbal ai Europei. Asa ca yasso, prieteni!