Dincolo și dincoace de cortină/ de Ziarul de duminică

George Banu

Cortina sau fisura lumii

Editura Humanitas

Traducere din franceză de Ileana Cantuniari.

George Banu meditează pe tema cortinei din perspectiva marii metafore theatrum mundi. În pictură, ca și în teatru, cortina sparge unitatea. Ea lasă să se vadă tot atât pe cât camuflează. Ea împarte ființele în actori și spectatori, protejează secretul și întreține așteptarea unei dezvăluiri mereu posibile. Cortina are o morfologie, iar aceasta se precizează atât prin multiplele ei utilizări – cortina/draperie de apariție, de prestigiu, de intimitate, de finitudine -, cât și prin sistemele de fixare și multiplele variabile, de greutate, de opacitate, de orientare. “Un filozof și-ar putea petrece întreaga viață fie și numai meditând asupra conceptului de cortină”, spunea marele scriitor Thomas Bernhardt. Aceasta este și intenția cărții de față.
Sub denumirea generică de “cortină” – rideau în franceză – se reunesc aici dispozitive de separație și deschidere care, în română, dispun de denumiri distincte: perdea, tapiserie… dar funcția lor e mereu aceeași. Ele marchează “fisuri” posibile, uverturi și închideri, “cortine” reluate la infinit.

Un volum cu extraordinare reproduceri din marii pictori ai Renașterii.

George Banu (n. în 1943, București), reputat teatrolog, este stabilit la Paris din 1973. A publicat lucrări consacrate activității teatrale din secolul XX și figurilor ei reprezentative: Brook, Kantor, Strehler, Vitez, Grüber. Printre cele mai cunoscute titluri ale sale se numără Mémoires du théâtre (1987)/ Teatrul memoriei (1993), Peter Brook. De Timon d’Athènes à Hamlet (1991)/ Peter Brook. Spre teatrul formelor simple (2005), Ultimul sfert de secol teatral (2003), Dincolo de rol sau Actorul nesupus (2008). Recent a apărut o sinteză a gândirii teatrale europene: Reformele teatrului în secolul reînnoirii (2011). El este de asemenea autorul unui “jurnal de spectator”, Notre théâtre. La Cerisaie (1999)/Livada de vișini, teatrul nostru (2000), și al antologiei comentate de texte shakespeariene despre teatru, Shakespeare, le Monde est une scène (2009)/ Shakespeare, lumea-i un teatru (2010). George Banu a consacrat lucrarea Le Rouge et or (1989)/ Roșu și aur (1993) mitologiei sălilor în care s-a născut și impus teatrul Occidentului, iar în La Scène surveillée (2006)/ Scena supravegheată (2007) a examinat marile momente ale “supravegherii” din istoria teatrului..
George Banu a semnat o trilogie plasată la întâlnirea dintre teatru și pictură: Le Rideau ou la fêlure du monde (1997)/ Cortina sau fisura lumii (Humanitas, 2012), L’Homme de dos (2000)/ Spatele omului (2008) și Nocturnes (2005). Editat de Flammarion și Rizzoli, volumul dedicat cortinei a fost salutat de ziarele Le Monde, Libération, Le Figaro, Corriere della Sera pentru ineditul motivului abordat, originalitatea iconografiei și rafinamentul stilului adoptat.