Dispută între două camere de comerț româno-chineze. Care este miza?

Două camere de comerț bilaterale româno-chineze, una înființată în 1998 și una în 2005, se luptă în prezent pentru titlul de cameră unică pe relația dintre cele două țări, în contextul în care din punct de vedere legal o singură instituție de acest fel poate exista. Deficitul comercial al României în relația cu China este uriaș, peste 2 mld. euro anual, însă, iată, nici membrii camerelor de comerț bilaterale nu arată că fac eforturi pentru a corecta lucrurile.

Astfel, Camera de Comerț România – R.P. Chineză, condusă de Gabriel Ghelmegeanu și înființată în urmă cu 13 ani, susține că deși Camera de Comerț și Industrie a României a atestat-o ca fiind de utilitate publică, ulterior nu i-a eliberat și certificatul care demonstrează acest lucru și care până la urmă i-a fost acordat Camerei de Comerț și Industrie Chinezo-Română, condusă de Ioan Alexandru (Wang Yan), care în același timp este și directorul executiv al China Town, complexul comercial cu peste 1.200 de magazine inaugurat anul acesta la Afumați.

“La ora actuală, există cu titlul două camere bilaterale, numai că una singură este agreată. În viitor, adunarea generală a Camerei Naționale poate să vină să spună că au dat deja statutul de utilitate publică unei alte camere și să propună să ne radieze”, spune Ghelmegeanu, care afirmă că va merge în instanță cu problema dintre cele două camere.

În contextul în care guvernul României caută investitori privați în China, organizând în ultimul an o serie de delegații în această țară, situația unei camere de comerț româno-chineze, care să reprezinte o portavoce a investitorilor, este incertă. “Cei din China îmi spun că la noi nu există continuitate, în momentul în care se schimbă cineva din funcție, se schimbă tot ceea ce s-a discutat până în acel moment”, a declarat Ghelmegeanu.

Pe de altă parte, Camera de Comerț Chinezo-Română susține că se află în legalitate. “Noi am primit certificatul de recunoaștere, în prezența camerei naționale și a uniunii camerelor bilaterale din România, ceea ce înseamnă că recunoscută e camera noastră”, spune Ioan Alexandru. El adaugă că a semnat alături de cealaltă cameră bilaterală româno-chineză un acord de fuziune, însă ulterior “domnul Ghelmegeanu s-a sucit și a zis că vrea să fie singurul recunoscut”. Întrebat care este miza acestui scandal, Alexandru spune: “nu înțeleg, sincer nici nu vreau să fiu președinte (al camerei – n.red.), pentru că este muncă în plus, fără profit, și eu deja mă ocup de China Town, însă dacă camera noastră a fost recunoscută, eu nu pot să refuz”. Pe de altă parte, Ghelmegeanu afirmă că nu a mai fost de acord cu fuziunea pentru că camera lui Ioan Alexandru se afla în procedură de dizolvare și nu a depus documentele concrete care să o ateste ca fiind de utilitate publică.

Potrivit modificărilor aduse anul acesta legii camerelor de comerț din România, camerele de comerț bilaterale sunt organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, cu careacter nonprofit, cu personalitate juridică, recunoscute de utilitate publică.

Relațiile cu China sunt o miză importantă pentru România, în condițiile în care în ultimul an o serie de delegații locale au mers în China pentru a căuta investitori pentru diferite proiecte, așa cum sunt autostrăzile. Până la închiderea ediției, Camera de Comerț și Industrie a României nu a răspuns solicitării ZF privind situația celor două camere româno-chineze.

La capitolul schimburi comerciale, Româ­nia înregistrează un deficit uriaș în relația cu China, având în vedere că exporturile româ­nești în China în 2010 s-au ridicat la 308,8 mi­lioane de euro, echivalentul a 12% din im­por­turile românești din China. De altfel, China a fost al cincilea cel mai mare partener co­mercial al României la nivelul importurilor în 2010, acestea având o valoare de 2,6 mld. euro. China este al 18-lea cel mai important investitor străin din România, în condițiile în care la finalul lunii septembrie 10.207 de firme cu participare chineză erau înregistrate la Oficiul Național al Registrului Comerțului, cu o valoare a capitalului social subscris de peste 273 milioane de euro.