Divanul ad-hoc de la Bucuresti

Toate aceste realizari, toate aceste realitati, au fost insa pregatite in detaliu, desi, intr-un timp record, de catre pasoptistii care au profitat la maximum de exilul impus de rus.
Asa se explica exceptionala victorie, prin convocarea unui Parlament reprezentativ pentru toata suflarea moldoveana si valaha, obtinuta prin includerea la lucrari si la luarea deciziilor a ceea ce Kogalniceanu numea “talpa tarii”, adica a unui grup de tarani “deputati”. Greutatea hotararilor a devenit astfel de netagaduit, ca a unui plebiscit. Din acest motiv, activistii pasoptisti au reusit sa impuna in ambele hotarari zise ad-hoc – de la Bucuresti si de la Iasi – aceleasi “dorinte nationale”, intre care se detasau ideea de unire si cea a aducerii unui principe strain. Tinand seama de reprezentativitatea Parlamentului, marile puteri a trebuit sa le accepte!
Foarte atent la orice victorie romaneasca de mare rasunet, Carol Szathmari a imortalizat intr-o litografie o sedinta a Adunarii ad-hoc de la Bucuresti, poate chiar utilizand o fotografie.