Doamna Coppola ne duce cu gândul la Proust/ de Ziarul de duminică

Eleanor Coppola

Editura RAO

Traducere din limba engleză de Cristina Vizitiu. Eleanor Coppola, realizatoare de filme documentare, artistă, scriitoare și – nu în ultimul rând – soția unui gigant al cinematografiei și mama unei tinere regizoare de succes, Francis Ford Coppola și Sofia Coppola, își folosește extraordinara capacitate de reflecție pentru a descrie viața familiei ei, de-a lungul a mai bine de 20 de ani.

Adunând fragmente din jurnalele personale, a prins ca într-un insectar efemerul clipei din care transpar experiențele ei ca mamă, soție și artist, străduindu-se să-și descopere modalități proprii de exprimare a sinelui în mijlocul unei familii pline de talent.

Stilul este unul fragmentar, croit pe modelul jurnalului intim, dar ne duce cu gândul la Proust, căci amintirile sunt adesea aduse la lumină prin intermediul unor obiecte dintre cele mai banale, precum perechea de pantofi găsiți în 2002 și care îi amintește micul dejun în care soțul ei i-a dat fiicei lor sfaturi despre construcția unui film. Prezentate cu dezarmantă onestitate, momentele tumultuoasei și oarecum nomadei existențe a familiei Coppola acoperă decade și traversează continente, dezvăluind tragedii sfâșietoare, dar și bucurii nemăsurate.

Fie că vorbește despre o simplă plimbare prin pădure ori descrie monumentala traversare a covorului roșu la premiile Oscar, autoarea face dovada unei sensibilități deosebite față de lumea care o înconjoară. Viața ei, indiscutabil încântătoare și fermecată, este, cu toate acestea, în continuare plină de aceleași îndoieli, neliniști și regrete pe care le trăiește o femeie, oricare, de oriunde, ca și cum ceea ce vrea să spună este: “Nu te gândi la numele meu, iată cine sunt eu, cu adevărat.”