Dobrogea nestiuta

Razvan Voiculescu a parasit Romania in 1980, a studiat arta fotografica la Copenhaga, si-a continuat studiile postuniversitare la New York si Paris, iar in 1994 s-a intors in tara. Era deja, in acel moment, autorul unor expozitii personale la Copenhaga, Gotheborg, Paris. In Romania a avut peste douazeci de expozitii personale. Cu multe dintre fotografiile sale a alcatuit albume splendide – unul dintre ele, aparut in 2005 si numit Romania – tinuta umila a splendorii, a fost prefatat de Horia-Roman Patapievici, care tinea sa remarce: “Cele mai frumoase imagini ale acestui album asociaza austeritatea lemnului, hieratismul statuar al expresiilor de oameni surprinsi in ceea ce sunt”.
Razvan Voiculescu a continuat sa fotografieze in aceeasi maniera oameni si peisaje. De cele mai multe ori in alb si negru, obligand privirea sa adaste si mintea sa desluseasca mesajul ascuns. In fiecare dintre fotografiile sale este un mesaj ascuns. O si marturiseste:
“Noul album este despre un subiect pe dupa care am tot dat tarcoale: Dobrogea si Portita. Am ales fotografiile care au un autentic brut si necosmetizat. Bisericile parasite, drumurile negre, lipovenii cu maini abrutizate, vitele chinuite, casele de chirpici. Ca fotograf ‘ma bucur’ ca toate acestea inca exista. Dar numai ca fotograf. Ca om insa… Calatoria la care va invit prin fotografiile albumului este lipsita de poezie si frumos spontan. Nu gasiti imagini traditionale sau de voie buna. Dar daca depasiti prima senzatie, povestea acelor tinuturi prinde un contur al ei aparte. Locurile si obiceiurile pamantului sunt neschimbate si ai senzatia ca sunt etern redundante. Lemnul este ros, pamantul este sterp, mainile taranilor au piele de rinocer. Dobrogea este de la inceputul lumii. (…) Cerchezu – Telita – Slava Rusa, triunghiul unei lumi in amurg, imi deschide orizonturi pe cat de plate, pe atat de rascolitoare. Acolo, eu sunt mai aproape de Dumnezeu”.