Dolar contra euro

” Eu imi schimb marcile in dolari ” – este declaratia lui Silviu Brucan, din cea mai recenta editie a “Profetiilor despre Trecut”. Leul nu figura intre tentatiile financiare ale analistului.

El a recomandat si telespectatorilor sa se orienteze spre dolar. Astazi, in materialul care urmeaza, Silviu Brucan isi nuanteaza parerea si lasa la latitudinea publicului ce sa faca cu banii.

“Romanii care au ramas cu ceva marci germane sau franci francezi se pregatesc sa le preschimbe in ianuarie in euro, deoarece in 2002 intra in vigorare moneda comuna europeana.

Unii stau la ganduri daca inca nu e mai bine sa le preschimbe in dolari, care este moneda mult visata in tara noastra.

Istoria de scurta durata a monedei comune europeana nu a fost prea stralucita. Lansata cu euforie in ianuarie 1999, la o cota mai mare chiar decat a dolarului cu peste 10 centi, a fost insotita de prognoze extraoptimiste in care s-a distins chiar mai marele bancilor franceze.

In 2000 cand a inceput sa se faca simtita recesiunea americana s-au gasit finantisti europeni care provesteau chiar suprematia in viitor a euro pe piata financiara mondiala.

Spre marea lor dezamagire, in 2001 dolarul s-a dovedit mai puternic, chiar si dupa ce in America recesiunea a fost oficial recunoscuta, euro a scazut cu 25% fata de dolar.

Intrucat in tarile occidentale, in special in SUA, profesiunea de “financial wizard” este foarte profitabila, s-au formulat patru terorii pentru a explica fenomenul.

Prima teorie sustine ca in 1999 si 2000 PIB-ul american a crescut mai repede decat cel european si chiar acum, cand America trece printr-o recesiune, PIB-ul sau se mentine tare.

A doua teorie: productivitatea americana ramane mai sus decat cea europeana.

A treia teorie: investitorii au mai mare incredere in Federal Reserve Bank si tartorul sau Greenspan decat in conducerea Bancii Central Europene, acuzata de pasivitate in manuirea monedei comune.

A patra teorie: dolarul a fost si ramane moneda cea mai “safe”; daca recesiunea se va agrava, ea va afecta si economia europeana, asa incat raportul dintre cele doua monede va fi acelasi.

Toti finantistii sunt de acord ca de la inceput euro a fost supraevaluat peste dolar si deci era firesc sa cada mai jos.

In sfarsit, exista o scoala de gandire care sustine ca pietele de schimb monetare nu sunt in intregime rationale, ca in functionarea lor exista in element irational.

Ei dau ca exemplu magnati ai finantelor care uneori au castigat sume fabuloase din speculatii de schimb monetar (vezi cazul Soros), iar alteori au pierdut sume tot atat de fabuloase (tot Soros).

Nu ma simt competent sa ma pronunt in aceasta disputa, dar ceea mi se pare mai convingator decat toata aceasta teorie este modul in care a rezistat dolarul la lovitura terorista de la 11 septembrie.

Oricum, ca europeni, suntem interesati ca trecerea la moneda comuna sa se efectueze in cele mai bune conditiuni.

In definitiv speranta noasta este ca intr-un viitor cat mai apropiat euro sa fie si moneda noastra de schimb.

Faptul ca trecerea se va face treptat, iar un timp va functiona si moneda nationala, pana cand oamenii se vor obisnui cu euro, arata ca managerii Bancii Centrale Europene sunt constienti de complexitatea operatiunii, inclusiv de latura psihologica a ei.

In plus, a reesit in comertul produselor de consum, care va da piept primul cu aceasta “revolutie financiara” ca moneda comuna va dezvalui niste diferente de preturi la acelasi produs, purtand marca aceleasi intreprinderi, care pana acum erau mascate de diversitatea monetara.

Un kilogram de carne de vita costa 15 euro la Paris, 21 euro la Amsterdam sau 9,9 euro la Madrid.

Dupa cum se vede, tranzitia la euro (ca orice tranzitie, cum prea bine stiu romanii) nu va fi deloc usoara.