Domnul Gabriel

Un val de reclame stranii ne-au invadat micile ecrane in ultimele luni. Este vorba despre mici episoade in care apar niste batranei simpatici din Apuseni care ne povestesc ce bine si frumos ar fi sa se scoata aurul din Rosia Montana. Sunt mai multe chestiuni de atins, de la o mica istorie a acestei povesti, pana la o oarecare etica a publicitatii.

Multi dintre dumneavoastra ati auzit macar cate ceva despre scandalul Rosia Montana, Frank Timis, exploatarea aurului etc. In mare, sunt doua tabere (prin care se invart multi politicieni si multi bani): cei care spun ca o astfel de industrie ar salva zona complet pierduta economic; si mai sunt cei care sustin ca exploatarea aurului va distruge complet una dintre cele mai vechi asezari romanesti, va afecta mediul etc. Deci, avem de-a face cu o situatie extrem de controversata, in joc fiind o intreaga zona, o comunitate si viitorul ei. Controversa a tinut ani de zile paginile ziarelor noastre. Au fost chiar situatii in unele publicatii in care anchete dure desfiintau planurile lui Frank Timis, iar in paginile aceluiasi ziar apareau reclame in care era sustinut punctul de vedere al afaceristului cu pricina. Unde sunt multi bani si unde e foarte mult lobby politic este foarte greu sa lamuresti un scandal de asemenea proportii, mai ales in Romania.

Reclamele cu “Gabriel” (un straniu personaj care este de fapt o prescurtare a titulaturii companiei Gabriel Resources) sunt de fapt niste marturii ale unor batrani care sustin, pe scurt, ca “daca tot e aur acolo, el trebuie scos”. Acesta este principalul argument. Pana unde poti merge cu astfel de marturii in publicitate? Poti aduna oricand figuranti care sa spuna cat de delicioase sunt tigarile de orice fel daca fumezi mai mult de 3 pachete pe zi sau cat de bine e sa dai pe gat doua sticle de whisky si dupa aceea sa conduci masina pe autostrada! Iar exemplele pot continua. Cand ai “testimoniale” la iaurturi situatia nu e asa de grava. Apar niste doamne care spun ca digestia merge mult mai bine cu iaurt, poti lua iaurtul, si poti verifica daca marturiile sunt mincinoase sau nu (fara consecinte notabile asupra organismului sau asupra bugetului).

Dar cand e vorba de acuzatii grave la adresa unei afaceri care, dupa unii academicieni cel putin, ar putea afecta grav mediul, ar putea distruge vestigii importante, situatia se schimba radical. Nu ma intereseaza prea mult opiniile Academiei sau ale Bisericii Ortodoxe, bine arondate unor grupuri politice (adica PSD, opunandu-se, dupa cum s-a scris, unor grupuri din actuala putere), dar pozitiile lor oficiale trebuie luate in seama si lamurite.

Asadar, exista o problema etica mare in acest gen de reclama. Deja cateva ONG-uri sau voci din societatea civila au inceput sa protesteze.

A trecut totusi mai bine de o luna pana cand sa se dezmeticeasca dintr-o paralizie de neinteles. Clasicul “testimonial” este folosit de Gabriel Resources pentru a sustine un punct de vedere extrem de controversat. Aici ar trebui sa intervina o comisie de supraveghere a publicitatii in colaborare cu CNA. Si, din punctul meu de vedere, aceasta este o problema reala pentru consiliile de supraveghere ale audio-vizualului care pana acum s-au amuzat doar interzicand reclame cu Dorel sau cu Logan trecand pe culoarea rosie.

Cu aceasta serie de reclame “Gabriel” se creeaza un precedent periculos. Ce s-ar intampla daca un om de afaceri controversat si anchetat de DNA de exemplu si-ar cumpara reclama la televizor in care sa spuna ca e nevinovat (nu au incercat astfel de subterfugii deocamdata pentru simplul fapt ca, din pacate, unele talk-show-uri sunt mai usor de “inchiriat” pentru aparare decat simple spoturi…). Exista instrumente pentru a opri un astfel de comportament aberant? Cred ca nu.

* Costi Rogozanu este redactorul-sef al revistei ApropoTV, comentator in domeniile cultura, mass-media