DOSARE DECLASIFICATE/ Bucurestiul, de la iluminatul cu gaz la cel electric

Iluminatul cu gaz aerian a fost preferat de edilii bucuresteni pentru multa vreme iluminatului electric, primul avand avantajul, in momentul in care s-au introdus lampile electrice in Occident, ca nu prezenta defecte si nici scump nu era. Principele Carol de Hohenzolern, plimbandu-se, in 1866, prin centrul Bucurestiului, a observat ca orasul era luminat “pe cat se putea”. Abia la 14 martie 1868 (stil nou), ing. Alfred Gottereau a primit de la Consiliul Municipal concesiunea pentru producerea si distribuirea gazului aerian. Francezul se obliga sa realizeze, in cinci ani, 100 km de canalizare cu gaz si sa monteze 4.000 de becuri pentru iluminatul public. Lipsa capitalului l-a determinat pe antreprenor sa vanda concesiunea, in 1870, cu aprobarea Guvernului. Beneficiarii au fost Zarifi si Negropont Mehedinteanu, afacerea costand 300.000 de lei. La 1 noiembrie 1871, gazul aerian produs la Filaret a fost trimis pe conductele din oras, insa canalizarea inregistra pierderi de 50%. Cei doi antreprenori romani au investit in fabrica 4 milioane de lei si au vandut-o, in 1873, cu 3.700.000 lei, societatii engleze The British and Foregn Water & Gas Works Company LTD. Britanicii au rezistat pe piata romaneasca pana in 1880, cand si-au vandut actiunile societatii franceze Companie du Gaz de Bucarest. Dincolo de pierderile amintite, antreprenorii au fost determinati sa renunte si din cauza birocratiei primariei. Astfel, la 20 septembrie 1882, H. Slade, “reprezentantul unei companii de iluminat prin electricitate” i-a solicitat, in scris, primarului Dimitrie Cariagdi sa-i permita sa monteze, pe cheltuiala sa, stalpi de iluminat pe strazile Cotroceni si Stirbei Voda. De asemenea, dorea sa ilumineze exteriorul Palatului Cotroceni si interiorul Palatului Regal, conform dispozitiilor primite de la Regele Carol I. Primarul nu a avut nici o initiativa, desi a fost rugat de Serviciul Comunal al Ministerului de Interne sa comunice daca permitea asezarea stalpilor de iluminat pe strazile mentionate. Obstructionat de Primarie, suveranul roman a luat initiativa construirii unei uzine electrice a Palatului, amplasata pe locul actualei Biblioteci Centrale Universitare. Constructia acesteia a fost terminata in 1883, din dotare facand parte o locomotiva cu aburi si generatoare electrice de curent continuu. Dincolo de iluminarea Palatului Regal, uzina a fost folosita si la luminarea exteriorului Teatrului National, cu prilejul serbarilor, si a Palatului Cotroceni. In 1885, la insistentele Regelui Carol I pe langa Edison, inventatorul l-a trimis la Bucuresti pe ing. Francisc Jelle, care a construit o instalatie electrica cu dinamuri Edison de curent continuu, actionate cu motoare cu gaz. Bulevardele Capitalei au asteptat pana in 1899 iluminatul electric. Abia atunci, la Uzina de Apa de la Grozavesti s-au montat doua dinamuri de 25 KW. Nu s-a renuntat nici la iluminatul cu gaz, folosit in paralel cu cel electric pana in anul 1937.

CATALIN PETRUT FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor in istorie al Universitatii din Bucuresti (2006). A colaborat sau colaboreaza la revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis, Document, Magazin Istoric, Historia (redactor in perioada 2002-2004), Dosarele Historia (redactor-sef in perioada 2002-2004), Dosarele Istoriei, Monumentul, Sangidava si Valahica, Ziarul de Duminica, insumand peste 250 de articole, publicate in periodice si volume colective, si peste 20 de comunicari la sesiuni de comunicari stiintifice.