Două chipuri ale răului/ de Ziarul de duminică

Fortunato Minnitti

Benito Mussolini

Omul care i-a cucerit pe italieni și i-a târât într-un război mondial

Editura Litera

Colecția Bestseller, biografii. Prefață de Pasquale Chessa. Traducere din limba italiană de Marina Loghin. Până în 1938, când, după Pactul de la München, a apărut în ochii lumii ca salvator al păcii, singurul în stare a-l ține în frâu pe Hitler, Mussolini a fost un personaj de primă mărime pe scena politică și în presa internațională. În ciuda faptului că, pentru a da o nouă ordine poporului italian, a călcat în picioare democrația, il Duce le părea charismatic nu doar multor italieni, ci și unor oameni de stat liberal-democrați precum Churchill și Roosevelt și, mai înaintea lor, bolșevicului Lenin, cel care i-ar fi acuzat pe comuniștii italieni că au lăsat să le scape singurul socialist capabil să realizeze cu adevărat revoluția. Mare interpret al artei de a poza, Mussolini a vrut – și a reușit – să își construiască un mit. Prizonier al acestei imagini construite pentru a trece dincolo de propriul său timp și pentru a intra în marea istorie, mitul Ducelui a degenerat împreună cu charisma lui politică. Legile rasiale, insurecția antiburgheză, războiul greșit, insuficiența calităților de comandă, complexul de inferioritate în fața lui Hitler au dezvăluit, toate, eșecul revoluției fasciste și, în plus, au subliniat și inadecvarea totalitarismului său. Astfel, atunci când vântul istoriei a început să sufle cu intensitatea unei furtuni, omul care militarizase politica a căzut ca un dictator banal în urma unei lovituri de palat pe care el o subevaluase politic.

Cele 101 de fotografii alb-negru care însoțesc textul documentează în imagini sugestive epoca și viața celui care a fost cunoscut ca Il Duce.

Hedwig Gusto

Adolf Hitler

Chipul răului în istoria omenirii

Editura Litera

Colecția Besteseller. Prefață de Luciano Santilli. Traducere din limba italiană de Marina Loghin. „Probabil Hristos e singurul care se poate mândri cu un număr mai mare de biografii decât Hitler –  își începe Santilli prefața. Însă Adolf Hitler are un avantaj incomparabil: arhive cu amintiri și documente pe care birocrația chițibușară a celui de al Treilea Reich le-a adunat și Aliații le-au pus la loc sigur, una dintre puținele moșteniri în marea de moloz a Stunde Null, Ora Zero, din iunie 1945. Și totuși, istoria dictatorului încă suscită întrebarea care i-a îngrozit pe soldații americani când au deschis porțile la Auschwitz: cum s-a putut întâmpla? Nu este suficient să spunem că Hitler a încarnat latura aceea obscură care domină umanitatea de pe vremea lui Cain. La început, în zilele tragice din 1940, doar Anglia, deși îngenuncheată, apoi și Rusia și America au înțeles că rămânea doar lupta până la ultima picătură de sânge împotriva omulețului cu mustață: fiindcă întruchipa răul in istorie. De aceea al Doilea Război Mondial se poate numi de eliberare. Ce avea Hitler atât de deosebit ca să suscite atâta devotament față de rău? Sigur nu era doar un nebun, o marionetă a marii burghezii germane lacome de putere, de materii prime și de comenzi militare. El personifica acea ură antiburgheză și anticreștină care explică mult sânge vărsat de fascism și de comunism în secolul XX. Pentru generațiile de azi, crescute cu Star Wars, Hitler e un fel de Darth Vader, sinonim cu tirania, cu brutalitatea, cu cinismul.

Însă dacă judecata în ceea ce-l privește pe Fuhrer este implictă, rămâne misterul dinamismului său copleșitor. Excesul, demagogia, radicalismul se potriveau bine cu angoasa, resentimentul față de perspectivele și puterea pierdută nu numai de germani, ci și de mulți europeni.”

Cele 90 de fotografi alb-negru care însoțesc  textul documentează în imagini sugestive epoca și viața celui care  a fost Fuhrerul prin excelență.