Două surori și-un poet sinucigaș/ de Elisabeta Lăsconi

Când scrii în limba engleză și le ai ca predecesoare îndepărtate pe Jane Austen și George Eliot, sau mai apropiate, pe Virginia Woolf și Iris Murdoch, tradiția și spiritul literaturii cer să depășești o ștachetă înaltă, chiar dacă nu intenționezi să realizezi capodopere, ci ai ambiția să cucerești publicul larg și să devii scriitor de succes

Orice autor știe că publicul larg îți asigură nu doar tiraje fabuloase, ci și o posteritate vie în inima cititorilor, care te consolează că nu ai obținut marile premii literare și fotolii academice.

Kate Morton a accentuat asemenea reflecții și înaintea ei le-a declanșat Diane Setterfield, cu “A treisprezecea poveste”, care revizita și reinventa romanul gotic, pe aceleași căi alese în urmă cu mult peste un secol de Charlotte și Emily Bronte. De ce o asemenea întoarcere? Surorile Bronte au impus o formulă epică, un anume cronotop sau imagine a lumii în care spațiul și timpul au o anume configurație: conac, casă ori castel transformate în ruine, familia aristocratică în declin, mistere de nepătruns.

Lecția Bronte și-a însușit-o Kate Morton, romanele ei ating tiraje de invidiat. Cine este scriitoarea cu o ucenicie atât de ambițioasă? S-a născut în Australia în 1976, a studiat arta dramatică la Londra, dar romanele o consacră. Debutează la 30 de ani cu “The Shifting Fog” și urcă pe locul întâi în topurile vânzărilor din Australia, iar în anul următor repetă performanța în Marea Britanie și Statele Unite, unde apare cu titlul “The House of Riverton”, titlu ales și pentru versiunea în limba română – “Casa de la Riverton” (Editura Humanitas fiction, 2009).

“Casa de la Riverton” arată cum se continuă strălucit un model de roman. Apar în el casa extraordinară și mica armată compusă din servitori instruiți impecabil, care susțin discret și din umbră, cu munca lor, fastul și eleganța locului, petrecerile memorabile, fetele tinere pline de idei, inițierea lor în viață, micile și marile taine ce se ghicesc treptat, ca și micul declic al destinului producând răsturnări decisive.

Scriitoarea găsește o soluție ingenioasă ca să aducă lucrurile în modernitate: întâmplările petrecute la începutul deceniului trei sunt rememorate de Grace după trei sferturi de secol – Grace, care la 90 de ani se confesează și dezleagă misterul ce a zguduit familia și casa: în 1924, în timpul unei petreceri de la Riverton, un tânăr poet se sinucide, circumstanțele rămân misterioase, și tot misterioase cauzele ce le fac pe cele două surori, tinerele stăpâne ale casei, Hannah și Emmeline, să nu își mai vorbească niciodată de atunci.

Și cititorul intră în joc: o regizoare tânără vrea să facă un film despre poet, despre cele petrecute atunci, așa că o descoperă pe Grace, supraviețuitoarea unei epoci apuse, care a devenit din micuță servitoare arheolog celebru, are de înfruntat despărțirea de lume, căci știe că i se apropie sfârșitul. Așa că acceptă să se confeseze, iar mărturia ei reînvie timpul plin de vrajă al anilor de la Riverton, anii nebuni ai Londrei cu pasiuni și aventuri.

Nimic nu lipsește romanului ca să țină în mreje: farmecul vârstelor, de la senectute la un prag ce separă copilăria și adolescența, atmosfera unei clase ce a dat permanență Angliei, marile familii și case din provincie, purtându-și titlurile și obiceiurile, tinerii mai mult sau mai puțin rebeli, timpul care trece și schimbă cu șuvoiul lui totul, vieți trăite intens. Iată un filon nesecat pentru o romancieră inteligentă și povestitoare talentată.

Epica romanului împletește firele mai multor destine, dar țesătura are o urzeală puternică: lumea engleză cu ierarhia socială vizibilă în fundal, stilul conservator al provinciei și cel monden al capitalei, autenticitatea și convențiile, războiul și fragilitatea frumuseții – fie că este a tinerelor femei, fie a poeziei și artei. Kate Morton a speculat abil nostalgia noastră după un timp trecut, o lume tihnită și pasiuni ascunse, iar romanul ei ne hrănește iluziile din plin.

Kate Morton, Casa de la Riverton, traducere din limba engleză de Sânziana Dragoș, Editura Humanitas fiction, 2009, 440 pag.