Dragostea de mamă are prețul ei/ de Elisabeta Lăsconi

Proza anglo-saxonă se întoarce la Primul Război Mondial, dar nu evocându-l prin romane istorice sau romane de război, ci prin urmările sale, care s-au resimțit pe bătrânul continent european, și departe, până în Australia. Soldații pieriți au îndoliat familii, cei întorși au adus cu ei traumele trupului și ale sufletului.

Un asemenea soldat și-a ales ca personaj M.L. Stedman în romanul Lumina dintre oceane, prin viața lui investighează psihologii marcate, direct sau prin ricoșeu, de război.

Tom Sherbourne s-a întors din război decorat cu Crucea Militară cu baretă, evită să vorbească despre cele trăite, privind cu rezervă idealizarea eroilor. Nu întâmplător alege un mod de viață izolat, paznic de far la un capăt de lume, pe Ianus Rock, căruia i se dedică în mod serios, atent la fiecare detaliu. În Partageuese, zona de uscat ce desparte cele două oceane, o întâlnește pe Isabel, care-i devine apoi soție și acceptă să împartă cu el singurătatea farului.

Cei doi au dorința secretă că vor trăi pe Ianus Rock într-un mic paradis, că rutina le va ordona viețile într-un mod liniștitor. Doar că Isabel pierde pe rând trei sarcini, și de la un avort la altul echilibrul ei se tulbură tot mai mult. Așa că atunci când aude un plâns de copil și cei doi soți găsesc la țărm, adusă de valurile oceanului o barcă în care se afla un copil și un bărbat tânăr mort toată viața li se schimbă. Isabel insistă să păstreze copilul, ca dar și recompensă pentru câte a îndurat, să nu raporteze incidentul.

Tom Sherbourne este om corect și se gândește mereu la misterul bărbatului rătăcit cu barca pe ocean. Însă în răstimpul când revin la Partageuse, unde trăiau părinții lui Isabel, află despre drama lui Hannah, care și-a pierdut soțul și copilul, dispăruți pe ocean. Omul pe care-l îngropase, fără să-i știe identitatea, era bărbat tânăr, austriac, refugiat în Australia. Hannah, fata celui mai înstărit om din Partageuse se îndrăgostește de el, înfruntând prejudecăți și împotriviri se căsătorește cu el, dar sărbătoarea dezlănțuie ura localnicilor față de el, întrupând pe nemții dușmani, încât alege fuga și își ia cu el fetița.

Romanul pune față-n față două cupluri de oameni tineri care ar trebui să fie fericiți. Hannah crede cu tărie că fiica ei trăiește, Tom Sherbourne înțelege că slăbiciunea lui în fața nevoii lui Isabel de a fi mamă a dus la suferința unei mame, care ajunge să fie privită cu mare compătimire de cei din jur, pentru că pare atinsă de nebunie. Hannah o botezase pe fetiță Grace, iar Tom și Isabel o numesc Lucy, lumină, semn al bucuriei aduse în viața lor, corespondent al luminii farului ce salva oameni și vase.

M.L. Stedman scrie despre oameni obișnuiți cu firi puternice, prinși într-un lanț de întâmplări neobișnuite.

Aparent doar, pentru că au destinele țesute în aceeași pânză nevăzută. Tom Sherbourne a apărut miraculos și a salvat-o pe Hannah de o agresiune, în timpul unei călătorii pe mare, așa că el ilustrează corectitudinea absolută. Același Tom Sherbourne a trăit în copilărie o dramă cumplită, o dezvăluire despre mama a dus la alungarea ei, durerea și vina de atunci l-au urmărit mereu și, într-un fel au determinat înrolarea.

Însă tema gravă a romanului o reprezintă maternitatea și prețul ei. Isabel simte ca blestem neputința ei de a ține o sarcină, cu atât mai mult cu cât își dorea enorm copii. Hannah își trăiește fericită maternitatea, mai ales că fetița determină și împăcarea cu tatăl ei, care, ca orice bunic, este fericit să-și vadă nepoata. Dar se află și altă ipostază a maternității, mama lui Isabel și-a pierdut în război ambii fii, își cenzurează durerea, dar obiectele păstrate îi reamintesc ori de câte ori le vede cum a primit vestea dispariției lor.

Corectitudinea și omenia lui Tom duc la descoperirea adevărului despre fetiță, faptele iau o turnură și mai dramatică. Tom are de înfruntat un proces cu mai multe capete de acuzare, are de înfruntat ura soției, iar fetița trece prin calvarul pierderii părinților cunoscuți, al vieții lângă o femeie care pretinde că este mama ei. Nu fericirea o așteaptă pe Hannah, ci altă suferință, văzând că fiica ei o respinge și tânjește după cea pe care o știa de atâția ani. 

Nimeni nu scapă neatins din tragedie, toți au de învățat lecții amare și de îndurat până la moarte urmările faptelor lor. Lecția cea mai impresionantă și-a însușit-o Hannah, căreia soțul ei i-a demonstrat că omul are întotdeauna posibilitatea alegerii și mai importantă este iertare decât ura: „De iertat nu trebuie să ierți decât o dată. Ura trebuie să o simți în fiecare zi de dimineața până seara. Trebuie să-ți amintești mereu de lucrurile rele care ți s-au întâmplat.”.

Lumina dintre oceane amintește de alt bestseller al altei autoare australiene, Pasărea Spin: roman ambițios, dezvoltând teme și subiecte care ating sufletul cititorilor, de ambe sexe: războiul aducător de moarte și maternitatea împlinită dureros, cu urmări tragice, cuplul și comunitatea, promisiunea paradisului și pierderea lui, sacrificarea unui țap ispășitor, puterea de a salva și de a ierta pentru suferințe și umilințe indescriptibile.

M.L. Stedman, Lumina dintre oceane, traducere din limba engleză și note de Anca Gabriela Sîrbu, Editura Polirom, 2013, 360 pag.