Versiunea completă
Ziarul de Duminică

Dragul meu ticălos/ de Daria Donțova

Când prietena ei, Iulia, își rupe piciorul și este internată în spital, Evlampia, simpatica devoratoare de romane polițiste, găsește un nou prilej de a-și pune la încercare flerul de detectiv și, ca de obicei, nimerește într-o poveste în care nimic nu este ce pare a fi.

Ziarul de Duminica · 18 septembrie 2014 · 6 min de citit

Când prietena ei, Iulia, își rupe piciorul și este internată în spital, Evlampia, simpatica devoratoare de romane polițiste, găsește un nou prilej de a-și pune la încercare flerul de detectiv și, ca de obicei, nimerește într-o poveste în care nimic nu este ce pare a fi. O pacientă moare în condiții suspecte, lăsându-i fratelui ei o sumă mare de bani. Sarcina de a-l găsi pe bărbat îi revine, întâmplător, inepuizabilei Evlampia. Numai că nimeni nu pare să știe de existența lui… În plus, nu mult după aceea, mor și alte paciente, în aceleași condiții stranii. După nenumărate întorsături de situație, la capătul unei aventuri incredibile, din care de-abia scapă cu viață, Evlampia reușește să desfacă un nod încâlcit de mistere, oferindu-i cititorului o poveste plină de umor și de suspans.

Daria Donțova s-a născut la Moscova în 1952. A studiat jurnalism la Universitatea Lomonosov. A predat franceză și germană. A început să scrie în 1995 și a publicat până în prezent peste o sută cincizeci de romane polițiste. Deosebit de prolifică, autoarea este și foarte populară, mai ales în rândul cititoarelor din Rusia. În 2003 și în 2007 a fost votată în topul celor mai importante o sută de personalități publice din Rusia, într-un clasament comandat de Kommersant, cotidian rusesc axat pe politică și afaceri. Opera ei a fost distinsă cu numeroase premii literare. Dragul meu ticălos este al treilea roman din seria care o are ca protagonistă pe Evlampia Romanova.

*

*     *

Am nimerit în povestea asta ca musca în dulceață sau în miere, dacă moartea în miere vi se pare mai atrăgătoare decât sfârșitul în gem. Dar în ziua fatidică, când a început șirul de evenimente ciudate, inexplicabile, nimic nu prevestea lucruri neplăcute.

Pe la șapte seara, ca de obicei, am venit acasă încărcată de sacoșe, iar după ce le-am trântit lângă cuier, am început să urlu:

– Hei, e cineva aici?

– Ei?a spus Serioja,ieșind pe coridor.

– Du-o în bucătărie, i-am ordonat, împingând cu piciorul o sacoșă.

În aceeași clipă s-a auzit un trosnet. Ce ghinion, nimerisem chiar punga cu ouă.

– Dă-i fără milă, mi-a zis Serioja chicotind.

M-am necăjit. Păcat că n-aveam darul de a prevesti viitorul, căci mica neplăcere cu ouăle mi-ar fi părut un fleac ridicol, un lucru neînsemnat. Dar în clipa aceea eram chiar îndurerată.

– Dracu’ să le ia, le-am cărat de la metrou fără să pățească nimic și le-am spart acasă cu piciorul…

Nemulțumită, plângându-mă de soarta grea, mi-am târât picioarele spre bucătărie. La masa mare și rotundă, Iulia, Kiriușka și Seniabeau ceailiniștiți. Iulecika s-a uitat în sacoșă și a încercat să mă liniștească:

– E un fleac, numai șase s-au spart.

Eram gata să izbucnesc în plâns.

– Scoate-le și pune-le într-un castron, i-a spus Seriojka soției.

Ascultătoare, Iulecika a scos cojile.

– Mai termină cu plânsul, a sărit Seriojka. Ce să spun, mare nenorocire!

– Chiar așa, Lampa, mi-a spus și Kiriușka.

– Ia mai taci și tu, l-a oprit Seriojka pe fratele lui mai mic. Ce mare durere, ai spart ouăle, mi-a spus apoi. Uite, Senka are o problemă adevărată.

Semion e cel mai bun prieten al lui Seriojka. Au învățat în aceeași clasă, apoi au fost la institute diferite, e adevărat, dar au păstrat prietenia. Și, deși Seriojka lucrează la o agenție de publicitate, iar Senia predă limba germană, se întâlnesc des, la fel ca înainte. Senia îmi place; e un băiat deschis, sincer, mereu dispus să dea o mână de ajutor.

– Ce necaz ai? l-am întrebat oftând.

Neobișnuit de posac, Semion a zis pufnind:

– Nici n-am chef să vorbesc!

– Bine, o să povestesc eu, a spus Seriojka zâmbind.

În urmă cu un an, Senia a cunoscut o fată, pe vesela și zâmbitoarea Rita, mare amatoare de discoteci, chefuri și restaurante. Aproape o jumătate de an, Semion a tot dus-o la distracții, dar apoi a înțeles, Margarita avea în cap numai dans, nu va ieși niciodată din ea o soție bună. Și, deși lui Senia nu-i displăcea să se distreze, nu dorea să facă asta în fiecare zi. Fiind un om liniștit, pozitiv în toate sensurile, își imagina altfel viitoarea soție: muncitoare, răbdătoare, bună gospodină și mamă. Însă Ritocika, extrem de mândră, considera că e un dar pentru viitorul soț. De fapt, bărbații veneau pe lume numai pentru a-i face ei, Margaritei, pe plac.

Pe scurt, Senias-a simțit apăsat de relația aceea și a început o idilă cu o altă fată, Natașa, o cunoștință a Ritei. S-a dovedit a fi opusul lui Margot: o fată de casă, liniștită și tăcută. Natașaîși pierduse mama la o vârstă fragedă, așa că fata de nouăsprezece ani se ocupa singură de toată gospodăria. Tatăl ei, încă tânăr, un văduv de treizeci și nouă de ani, se simțea ca în sânul lui Adam. Găsea mereu pe masă prânzul sau cina calde, i se dădeau la timp cămășile călcate. Peste două luni, Senia a cerut-o în căsătorie pe Natașa și a început să se pregătească de nuntă.

Când Rita a aflat că admiratorul s-a mutat la alta, mai întâi, de furie, și-a pierdut vocea. Până atunci n-o părăsise nimeni, așa că supărarea i s-a înfipt în inimăca un cui ruginit.

Ritocika a jurat să se răzbune pe nemernicul ticălos și și-a ținut legământul. Mai întâi a vrut să-i strice lui Senia ziua, apărând la cununienepoftită. Dar apoi, fata vicleană a avut o idee genială. Tatăl Natașei, un văduv frumos și cu stare, se uita cu interes la Rita, fata cu păr bălai, ochi albaștri și sâni plini, când venea pe la fiica lui. Margot își folosea toate armele când cocheta cu bărbatul. N-a trecut nici jumătate de an, că socrul lui Senia s-a căsătorit cu Margarita și astfel ea a devenit soacra băiatului.

Fragment din romanul Dragul meu ticălos, de Daria Donțova, în curs de apariție la Editura ALLFA, colecția Strada Ficțiunii, Bestseller crime. Traducere de Antoaneta Olteanu

Citește și