Versiunea completă
Ziarul de Duminică

DUPA 15 ANI/ Zizi in tranzitie (38). Lipscani, km 32

La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.

Tudor Calin Zarojanu · 5 ianuarie 2010 · 2 min de citit

La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam. Motto: Dau bujie Bosch contra chifla. (pe un parbriz) Luminita, Zizi si Caine nu ajunsera niciodata la Alba Iulia. Pe la Ploiesti, mecanicul trenului schimba locomotiva. Cum o schimbase pe un bax de Carpati-fara, trenul incremeni mai ceva ca dolarul la 1.074. Calatorii coborâra fredonând ceva de dulce la adresa individului, dupa care se imprastiara. Tinerii nostri iesira pe sosea si incepura sa dea din maini sau din coada – dupa posibilitati. In fine, ii pescui un TIR care aducea din Turcia rahat de calitate superioara. Desi Luminita, cu obrajii rosii de frig, arata mai bine decât noua nevasta a lui J.R., soferul se uita cam lung la Zizi. Din fericire, din cauza conditiilor meteo, era silit sa apese pedalele mai des decât ciupercutele Robingo, asa ca nimic grav nu se petrecu pâna la km 32. Aici, imaginea era halucinanta: zeci de masini erau imobilizate in troiene precum combinatele in economia de piata. Un pitic lombrosian, infofolit de nu i se mai vedeau decât dintii Colgate, deschise usa si racni: – Sunteti repartizati in sectorul H-3! Intrati de serviciu la doua! Galagia e interzisa noaptea, bisnita e interzisa ziua! Dupa care disparu in vifornita. Zizi isi abandona familia si cobori sa se lamureasca. Intelese destul de repede ce se-ntâmpla: cu stramoseasca lor putere de adaptare, românasii organizasera un falanster in nameti. Orice speranta de deplasare fiind spulberata, ei se mobilizasera pe loc, impartindu-si sarcinile conform unor pretioase indicatii care veneau de la un centru nevazut. Se vindea si se cumpara orice. Prin valurile de zapada se puteau auzi strigate fantomatice: – Cedez Dacie ultracentrala, kilometrul 34, contra Trabant cu dubla tractiune! – Vând marci, dolari, coroane! Cumpar cârnati! – Inchiriez bancheta extensibila la tineri casatoriti, plata in palinca! – Kent, ciunga, Palmolive! Care mai vrei, neamule, noua senzatie de catifea? In toata nebunia asta, Zizi il intâlni pe Pasarica! Arata ca o masina calcata de compresor, dar avea cu el aparatul de emisie-receptie. – Ai vesti de la baza? il aborda tânarul. – D-da, clantani omul. In trei ore vine FMI-ul, iar spre seara ajung aici tancurile. – E bine, se bucura Zizi. – Nu e bine, sa traiti, ca nu se stie de unde vin. (Vor urma lamuriri despre tancuri)

tczarojanu@yahoo.com

Citește și