DUPA 15 ANI / Zizi in tranziție (5)

La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag apărea primul serial umoristic din presa românească postdecembristă. După un deceniu și jumătate, am constatat că a rămas atât de afurisit de actual, incât am decis să-l republicăm.

Al treilea tur de scrutin Motto: „Au claire de la lune, mon ami Pierrot Prête-moi ta plume, car je suis mișto.”  

Săptămâna următoare fu dominată de febra electorală: derutați de intensa campanie radio-TV, românii se pregăteau să aleagă președintele SUA. Pe strada lui Zizi, pensionarii, strâns uniți in jurul navetelor cu sticle de lapte goale, participau la un miting permanent, pe lângă care Piața Universității era un moft. – Ce experiență au ăștia!? vocifera un bătrânel pe care toată lume il respecta pentru că se afla la coadă incă din timpul mandatului provizoriu. Auzi, o dată la patru ani! Păi să ne lase pe noi, că votăm in fiecare trimestru! In spatele lui, o gospodină explica alteia: – Am inceput să gătesc cu ulei de la strungul lui Fane, iese mai ieftin. Are iz de șurub, dar merge. Puțin mai incolo, Zizi fu oprit de Lola, o vecină de doi metri, cu o umbră de mustață: – Salut, prietene! Ce facem, domnule, cu căldura? Mă gândesc să chem Televiziunea, să-mi filmeze pruncii-n casă, că tremură mai natural ca ăia cu Jelibonu’! – Ei, zâmbi Zizi, poate că nou guvern… – Apropo, ce-ar fi să mă propuneți pe mine prim-ministru? In diasporă am fost, c-am lucrat hamal la sârbi, echidistantă sunt, că-i altoiesc și pe ăia mici, da’ și pe blegu’ de bărbatu-meu, iar neutră – slavă Domnului, chiar și sexual! râse ea gros. Temându-se ca nu cumva vecina să-și probeze pe loc echidistanța, Zizi se fofilă acasă, unde-l aștepta Luminița: – Mergem la film? – La care? – „Terminator II”. Pare interesant, mai ales că e cu continuare. Am citit că, in funcție de rezultatul alegerilor, or să aducă și „Terminator III”. – Bine. Să fac intâi un duș. Luminița izbucni intr-un hohot de râs, secondată de Câine – care râdea totuși mai discret –, apoi se agăță de gâtul prietenului: – Așa m-ai cucerit de la inceput. Ai un umor irezistibil. Hai să-ți fac ceva de mâncare, că ești simpatic. Se apucă deci să pregătească infuzie de pui, după rețeta clasică a bucătăriei românești cu față umană: când apa clocotește in oală, se scoate o pulpă americană din congelator, se leagă cu ață și se scufundă de două ori (duminica – chiar de trei ori). Pulpa se pune la loc in frigider, pentru utilizări ulterioare, iar in apă se adaugă sare cât cuprinde și o jumătate de morcov, după gust. Se consumă cât mai fierbinte: dacă-ți faci gura praștie, gustul nu mai contează. Afară, un vânzător de ziare incepu să urle: – Minerii au ajuns in Capitală!! Luminița sări de pe scaun, dar Zizi o liniști: – La Londra, dragă…  

Va urma tczarojanu@yahoo.com