DUPA BLOGURI… / Pagini de pestera

 
Treceam pe langa el si nu i-am vazut rostul! Noul magazin cu de toate, lipit de Mega Image, care, la fel, vinde de toate, chiar nu avea vreun rost! Nu stiu daca m-am uitat dinadins sa vad cum se numeste noul magazin sau am vazut pur si simplu, cert este ca am zambit. Numele statea mare scris, avand ca suport lumina moderna a neoanelor, dar literele erau peltice, caraghioase, strambe, parca s-ar fi impins una pe pe alta cu picioarele, in timp ce mesterul facea eforturi sa le potoleasca, pentru a le monta. Parca am vazut in insiruirea lor caraghioasa si lehamitea mesterului, si oripilarea acestuia in fata semnelor indaratnice, ba, am presupus ca se daduse jos de pe scara, catranit tot, si lasase semnele otova, asa cum acestea hotarasera sa se zbenguie si sa se impinga. Numele noului magazin mare, cu spatii moderne puternic luminate, cu stand de reviste, rafturi lungi cu produse de import si patru case de marcat, era “Chiosc”! Scris cu literele acelea ciufulite si strambe. Am zambit, pentru ca magazinului modern si spatios nu i se potrivea deloc numele “Chiosc”, am mai zambit pentru ca m-a surprins ca se numea asa, pentru ca imi parea dragut ca se numeste asa, pentru ca, dintr-o data, magazinul imi parea ca are o identitate recognoscibila, pentru ca, in mod nelamurit, imi parea prietenos si pus pe glume, in plus, capabil sa rada de sine, deci istet! Si, categoric, genul de vecin care te stie de mic. Alaturi, capul mare de leu care trona pe reclama supermarketului Mega Image parea un cap de dinozaur, demn de SF-uri sau de-o generatie de peste sapte generatii.
Oare cat suntem de “noua generatie” si cat nu?! Si, daca am ajuns “noua generatie”, prin forta imprejurarilor, prin forta obisnuintei, prin upgradarea fortata sau cea mimetica, cat de mult ne putem regasi intr-un cap de leu, care nu inseamna nimic pentru noi, dat fiind faptul ca, in povestile copilariei noastre, aproape nu au existat lei, am avut lupi, iepuri, arici, capre cu trei iezi, mioare, cai, caini ciobanesti, ma rog, cam ce-au cunoscut si vazut cu ochii lor strabunii nostri, a caror mostenire arhetipala de simboluri si semnificatii o purtam si noi in genele nevazute ale mintii si memoriei inconstiente?! (restul postului pe http://veronicaacara.blogspot.com/2009/04/pagini-de-pestera.html).