EDITORIAL / Cu cartile pe masa

UER, una dintre cele sapte asociatii de editori cate exista la noi (record mondial!), a inceput organizarea unei serii de dezbateri trimestriale pe tema crizei culturii scrise. Prima s-a desfasurat saptamana trecuta. S-au spus lucruri stiute, lucruri intuite, lucruri de bun-simt, promisiuni, sperante si… mai urmeaza o alta dezbatere. De ce doar atat?

  In primul rand, se recunoaste ca, de 20 de ani, cultura scrisa din tara noastra este intr-o continua criza, atat la nivelul productiei, cat si al consumului – prin urmare ce se intampla acum in plan economic doar adanceste ceva ce exista (si se stia) demult. Cel mai recent barometru cultural (de acum trei ani!) constata ca a scazut continuu interesul populatiei pentru lectura, ca si numarul celor care cumpara sau imprumuta carti. Bugetele principalelor ministere si institutii centrale care ar trebui sa sprijine cartea si lectura au fost constant insuficiente. Numarul librariilor scade, TVA-ul pe carte se mentine ridicat… Dar apar foarte numeroase titluri, chiar daca in tiraje mai mici. Pana aici, nimic nou, doar constatari vehiculate demult.   Sunt o seama de intrebari carora nu se stie nici cum, nici cine sa le dea raspuns, asa cum putem observa o seama de – sa nu ne temem de termeni – aberatii. Exista, spuneam, sapte asociatii de editori care nu reusesc sa alcatuiasca o formula organizatorica reprezentativa pentru interesele lor. 99 la suta din industria cartii este privatizata, dar Ministerul Culturii continua sa fie principalul expozant la targurile internationale de carte, impunandu-si criteriile. Bibliotecile publice existente in fiecare judet (sau oras?) ar trebui sa fie sprijinite de institutiile centrale, dar bugetele acestora scad neincetat si nici o autoritate nu pare miscata de lipsa cartilor din biblioteci, ca si cum nu i-ar cunoaste efectul asupra generatiilor viitoare. Scad vanzarile in librarii, dar cresc cele la chioscuri, pentru ca principalele publicatii centrale editeaza carti si colectii la preturi subventionate. Cine sa mai cumpere cartea din librarie, cand o gaseste la chiosc la un pret de doua, trei ori mai mic? Cine sa spuna ca ne furam caciula? Sporeste comertul online cu cartea, dar, desi o lege prevede reducerea tarifelor la jumatate pentru acest gen de expeditii, ea nu se aplica. Multi dintre cei care lucreaza in acest domeniu asteapta ajutoare de la stat, in virtutea unor obisnuinte si cutume care n-au nimic de-a face cu o economie de piata. Lista nu s-a epuizat… Ca sa se schimbe cat de cat ceva, ar fi necesara o noua strategie in domeniu, dar n-are cine s-o faca. Ar fi util un pachet de legi stimulativ pentru industria de carte, dar daca cei direct interesati nu-l concep, nu-l va concepe nimeni. Un nou sistem de management ar fi util, dar toata lumea bajbaie si poate lipsesc chiar managerii. Deocamdata e bine ca analizam si constatam ce se intampla si macar suntem constienti ca, prin diminuarea impactului culturii scrise, ne pandeste incultura. Urmatoarea dezbatere – in iunie, in timpul Bookfest-ului – va fi chiar despre Cat ne costa incultura. Daca vom mai sti s-o facem.