EDITORIAL / Hamburgerul noii cuminecaturi

Globalizarea este un concept tentant, care face audiente de
masa. Limba romana tinde sa devina un ceva desuet si, oricum,
facultativ. Ca atare, oricine este in drept s-o mutileze dupa bunul
plac. De altfel, de cand a patruns si la noi internetul, limba
romana a fost iute rasa in cap, precum detinutii de odinioara: i-au
fost rase toate semnele diacritice. Fenomenul e general? Nici
vorba: schimb adesea mesaje pe net cu prieteni din Franta si toate
textele lor au accentele la locul lor.
In ceea ce priveste Academia, imi amintesc cum, in 1989, toate
busturile scriitorilor rusi din Parcul Herastrau au fost rasturnate
de pe socluri. Tot atunci, in comuna prahoveana Calinesti, taranii
locului s-au revolutionat si ei si au tocat cu rangile un superb
monument funerar lucrat in marmura alba (aflat in curtea unui fost
conac al Cantacuzinilor) doar pentru vina ca era opera unui (mare)
sculptor rus. Asa si cu povestea lui + din A. Altfel, e bine.
Greselile, din exceptii, tind sa devina norma, iar normele isi
pierd orice noima. Globalizarea continua. Primul rezultat concret
al acesteia face, si el, audiente uriase: criza mondiala. Si, in
contextul actual, prioritare sunt cifrele, iar nu literele si
spiritul care le tine laolalta.
Acum, cei care vor cu tot dinadinsul sa vorbeasca romaneste
corect sunt privti cu, cel mult, condescendenta, precum niste
personaje desuete ratacite in timpul prezent. Iar cei care se
incapataneaza sa mai si scrie corect in limba romana sunt priviti
asemenea unor excentrici. Informatia circula astazi atat de repede,
incat viteza a devenit din atribut un scop si o valoare in sine.
Limba s-a preschimbat din continut intr-un ambalaj de care ne
descotorosim febril, spre a ajunge cat mai repede la hamburgerul
noii cuminecaturi.

LUCIAN VASILESCU s-a nascut la Ploiesti, la
anul 1958. Adica putin prea tarziu pentru a face o frumoasa cariera
in comunism si oricum prea devreme pentru a se capatui in noul
capitalism. Intre timp, si-a urmarit cu obstinatie proiectul
personal, anume acela de a rata tot ceea ce poate fi ratat: in
ultimii 20 de ani a lucrat ca jurnalist si a publicat opt carti
(una de publicistica si sapte de poezie). Consecvent cu sine si in
pas cu vremea, continua cu sarguinta proiectul anterior mentionat,
practicand jurnalismul virtual si scriind carti materiale.