EDITORIAL / In pragul deceniului

Spre marea surpriza a celor care lucram la acest ziar din prima zi (ba chiar de dinainte), colaboratorii s-au inmultit – si toti sunt publicisti cu care s-ar mandri orice revista de cultura. O reala performanta pentru o publicatie saptamanala de cultura intr-o perioada agitata si tulbure de tranzitie. Le multumim tuturor.
In mod cert unii cititori, obisnuiti cu presa scrisa, cu mirosul hartiei de ziar si al cernelurilor tipografice, au fost tristi si dezamagiti. Au fost multe mesajele pe care ni le-au trimis. Poate ei, sau o parte dintre ei, neobisnuiti cu tehnica noua, speriati de primejdiile ascunse ale Internetului, cu ochii obositi de lumina ecranelor, vor fi renuntat sa mai citeasca Ziarul de Duminica. In mod cert, insa, au aparut alti cititori, mai ales tineri, obisnuiti cu noile media. Intr-o zi, ca maine, poate, si unii, si altii isi vor da mana sa formeze Clubul Iubitorilor de ZD.
Parca ieri a fost 26 mai 2000. Tot o zi de vineri, la Targul de Carte Bookarest 2000, organizat la Teatrul National din Bucuresti. La unul dintre standurile aglomerate, printre lansari de carte anuntate de goarna poetului Paul Daian, cel cu cocosul pe umar, si curiosi din toate generatiile inghesuiti in caldura umeda a dupa-amiezii, se lansa „ziarul de care aveti nevoie”, cum spunea Nicolae Manolescu in primul editorial: „Ziarul de Duminica nu inventeaza, ci selecteaza, nu compune concertele, nu picteaza, nu sculpteaza; alege, pentru cititorii sai, tot ce e valabil din cartile, concertele, tablourile pe care artistii le realizeaza. El vede limpede si aude corect: nimic nu-i scapa. Si le spune tuturor celor care-l citesc incotro sa-si indrepte atentia. Nu triseaza, nu exagereaza, nu minte. Are constiinta rolului sau, pe care si-l joaca onest”.
Ce deosebea Ziarul de Duminica de alte publicatii culturale? Aparea ca supliment al Ziarului Financiar, mizand, prin urmare, pe cititorii unei publicatii echilibrate, atenti la acuratetea informatiilor; se remarca prin diversitatea rubricilor si prin faptul ca acoperea aproape toata paleta domeniului cultural; practica toate genurile presei; nu-si schimba titularii rubricilor in functie de intemperii.
Vreme de noua ani, Ziarul de Duminica nu s-a abatut de la aceasta credinta. Si-a pastrat neschimbata formula initiala, lucru extrem de rar in presa noastra, apreciat de cititori, hulit de detractorii care l-ar fi dorit disparut. A atras sute de condeie remarcabile, a intervievat sute de personalitati socotite floarea culturii intr-un domeniu sau altul, a gazduit confesiunile altor cateva sute, lista aceasta imaginara starnind un fior de emotie intelectuala. A dat seama de miscarile din literatura, muzica, teatru, arte plastice, cercetare, invatamant, a promovat oameni de a caror existenta multi nu aflasera, a refuzat polemicile sterile care voiau sa darame idoli sau idei si sfarseau intr-un fasait caraghios, a denuntat impostura care voia sa aiba glas in cetate, a refuzat promovarea pe alte criterii decat cele axiologice. S-a tinut de cuvant.
Tot ce a facut continua sa faca online. Raspunzand interesului cititorilor. Ziarul de Duminica aproape ca nu ne mai apartine. E al dumneavoastra.