Electorabie

Ce se intampla cand n-ai idei? Devii isteric si s-ar putea sa te bage totusi cineva in seama… Ce se intampla cand n-ai idei absolut deloc? Intri intr-un soi de turbare publicitara. In cazul nostru, pentru ca vorbim despre campaniile electorale, putem sa numim fenomenul fara sa gresim “electorabie”.

Un politician in alegeri trebuie sa dezvolte diverse strategii publicitare inteligente. Numai ca foarte multi inteleg prin asta sa arunce cu tone de lemn lingvistic in urechile noastre.

In campania electorala pentru primaria Bucurestiului situatia a atins cote tragice. Audientele sunt minime, nimeni nu vrea sa mai vada politicieni mestecand rumegus prin talkshow-uri.

De multe ori, o intalnire cu mai multi candidati seamana ingrozitor de bine cu o emisiune de tip “Gongshow”.

Este clar ca intram intr-o noua era politica: aceea in care politicenii nu mai intereseaza pentru ca intimideaza, ci pentru ca sunt mai buni clovni decat altii. Nu e nevoie de mai multe argumente. Ati vazut cu totii, probabil candidati precum Nicolae Serb, Vanghelie, doamna arhitecta care vrea sa faca din Bucuresti o Casa a Poporului si mai mare (cine stie? poate are proiectul neterminat).

Electoralele au devenit un soi de show al ciudatilor. Singurele voci rezonabile din harmalaia bucuresteana ar fi Ralu Filip (care are insa o mare problema de credibilitate: “Ce m-a apucat sa candidez?” ar fi sloganul sau potrivit) si Adriean Videanu (care are insa o problema cu faptul ca s-a lasat “vanghelizat” in fel si chip pe la diverse talk-show-uri).

Candidatii cu sanse reale sunt Vanghelie si Videanu. Panourile electorale au impanzit orasul. Daca locuiesti in Capitala, la o simpla iesire pe bulevard te alegi cu fluturasi electorali lipiti si in frunte. Vanghelie a apelat la galagie pur si simplu, fara strategii subtile.

De exemplu, duminica trecuta, pe la ora 17.00, Bucurestiul inundat de ploi a fost zguduit serios de o “superidee”: Vanghelie a plimbat un camion din care exploda pur si simplu muzica. Nu mai avea nevoie de slogan, mesajul lui “Marean” fiind unul clar: primarul Bucurestiului este acel om care, la patru ani, nu te lasa sa dormi duminica dupa-amiaza…

Orice slogan marca Vanghelie se termina cu “Incepand de maine!”. Dorinta primarului sectorului 5 a fost, evident, aceea de a-si transmite promptitudinea maxima. Numai ca respectiva sintagma a cam alunecat semantic: in limba romana “de maine” este sinonim in multe cazuri cu o amanare nedefinita, nu cu o promisiune ferma.

Nici campania pentru Videanu nu e vreo reusita: agentia GMP a incercat sa inventeze o continuitate cu acea campanie celebra pentru Basescu. Bineinteles, nu se mai potriveste nimic. Videanu nu are nici replica, nici suvita… Unul dintre mesajele transmise pe panourile publicitare din Bucuresti este un nefericit “Vin imediat!”. Foarte nefericit pentru ca aduce clar aminte de acele biletele lasate in usa magazinelor de stat de vanzatorii fara chef de munca. Acele biletele aratau de fapt neputinta muritorului de a determina “imediatul”: el se putea intinde de la cateva ore la cateva zile…

Iata ca lipsa de imaginatie a reclamei electorale i-a determinat pe cei doi candidati sa ajunga la formule care le exprima perfect lipsa de hotarare sau de vointa. Unul promite ca “incepe de maine”. De ce nu de azi? In limba romana “maine” inseamna de multe ori “la sfantu’ asteapta”… Iar celalalt ne-a trantit in geam un sugestiv “Vin imediat!” care ne trimite la insolenta vanzatorilor de pana in ‘989…

Cand va incepe publicitatea electorala sa functioneze ca o adevarata publicitate? Pare foarte indeparatata acea data. Sau, putem spune ca Vanghelie, “de maine”. Unde sunt ratiunea, sensul in discursurile electorale? Vin imediat…

* Costi Rogozanu este redactorul-sef al revistei ApropoTV, comentator in domeniile cultura, mass-media