Versiunea completă
ZF English

Englezii cu picnicul, romanii cu cosurile

Procedeul dificil prin care se pregateste rachita pentru a fi prelucrata este unul dintre motivele pentru care meseria de impletitor nu e prea populara. Acest arbust se cultiva in conditii speciale, trebuie protejat de vitregiile vremii si de invaziile de insecte

Alexandra Ionescu · 8 iulie 2001 · 5 min de citit

Procedeul dificil prin care se pregateste rachita pentru a fi prelucrata este unul dintre motivele pentru care meseria de impletitor nu e prea populara. Acest arbust se cultiva in conditii speciale, trebuie protejat de vitregiile vremii si de invaziile de insecte.

Dupa ce a cazut prima zapada, rachita se recolteaza si se pregateste pentru prelucrare. Trebuie cojita, fiarta si lasata la inmuiat in apa. Procedeul continua cu uscarea plantei, pentru a se evita mucegairea, apoi cu bronzarea acesteia in conditii speciale, in soare si aer.

Dupa uscare, se spala si se lacuieste. In primii ani de la cultivare, rachita are o productie mai mica, insa un hectar bine ingrijit poate produce, dupa trei ani, peste 14-15 tone de materie prima.

Doi romani si un cetatean american de origine romana au infiintat, in 1992, Multitrade International, o firma al carei obiect de activitate era exportul obiectelor impletite din rachita.

Marius atefan, unul dintre directori, a lucrat inainte in domeniul exportului de mobila, insa a renuntat si s-a reprofilat pe rachita.

Dupa el, diferenta de dinamica a pietei e destul de mare: “Pe piata exportatorilor de rachita nu se prea produc mari miscari. Toata afacerea se face pas cu pas, pentru ca un client capata incredere in tine foarte greu, iar marea lor majoritate sunt vechi si cu traditie mostenita”.

Iarna se numara comenzile

In fiecare an, cei doi romani care conduc afacerea in tara pleaca la contractari in strainatate. atefan spune ca sezonul cel mai bun pentru semnarea contractelor este perioada decembrie – februarie, cand se defineste portofoliul de comenzi pentru anul urmator; anual se fac in jur de 150 de livrari la export.

In functie de comenzile din strainatate, Multitrade incheie contracte pentru procurarea marfii cu Directiile Silvice din Romania si cu producatorii de obiecte din rachita. Circa 81% din marfa este asigurata de Regia Autonoma a Padurilor, respectiv de atelierele care functioneaza in cadrul acesteia.

Cifra de afaceri pe care Multitrade a inregistrat-o in anul 2000 a fost de 1,4 miliarde de lei. “Aceasta cifra reprezinta numai venitul din comision, nu si contravaloarea marfii. Exportatorii nu contabilizeaza si valoarea marfii, pentru ca aceasta este a Regiei Nationale a Padurilor”, explica Marius atefan.

Pe langa exportul obiectelor din rachita, Multitrade se ocupa si cu vanzarea de mobilier, in special al scaunelor cu sezut din impletitura si a celor pentru copii. Potrivit lui Marius atefan, scaunele pentru copii sunt foarte cautate de clientela din Olanda si Anglia.

Cat priveste scaunele cu impletitura, procedeul de lucru este la fel de complicat ca in cazul obiectelor din rachita. “aezutul scaunului se impleteste din papura, foaie de porumb sau rogoz. Toamna, cand se recolteaza porumbul, frunzele cele mai apropiate de stiuletele de porumb sunt stranse intr-un snur folosit anume la impletitura respectiva”, explica atefan.

Exportatorii romani si-au impartit ariile de actiune

Pe piata germana, un cos de rufe pleaca la vanzare cu 10,5 marci si ajunge sa fie comercializat in magazin cu 50-55 marci. Directorul societatii spera ca anul acesta sa fie prosper, Multitrade pregatindu-se pentru castigarea unei noi piete, cea din Danemarca.

“Este o piata noua si e foarte greu sa te apropii de acesti clienti. Trebuie in primul rand sa dovedesti ca esti serios, ca ai calitate, iar ca sa intri pe piata trebuie sa ai un pret competitiv”.

Multitrade exporta in Anglia, Germania, Olanda si Italia peste 1.000 de articole din rachita, impartite in patru categorii: cele de uz casnic (cosul de rufe), cele folosite la piata (cosul auto, care este bine vandut in Germania), cosurile pentru picnic (vandute in special in Anglia) si ambalajele din rachita, cerute in special de piata italiana pentru sarbatorile de iarna sau pentru Paste.

Directorul societatii spune ca mai sunt societati care se ocupa cu exportul produselor de rachita, insa arata ca nu poate fi vorba despre o competitie aspra.

“O batalie reala a celor care se ocupa de exportul de obiecte din rachita, o lupta pentru castigarea pietelor externe nu exista, fiindca exportatorii romani si-au impartit pietele”, spune atefan.

Multitrade exporta in special in Anglia, insa exista alti exportatori care ocupa piata din Germania si altii care lucreaza cu precadere cu Italia.

Piata interna le apartine micilor mestesugari

Poate parea ciudat, dar piata interna nu prea permite intreprinzatorilor sa faca bani din vanzarea unor articole atat de cautate la export.

“In Romania nu se pot vinde in nici un caz cu profit astfel de produse”, spune atefan. El arata ca in afara de micii mestesugari, care executa articole din rachita pe Valea Prahovei, in Covasna sau in Harghita, nu prea sunt firme care sa vanda obiecte de rachita in tara.

Cele mai mari zone unde se fac impletituri sunt in Suceava, Botosani si Iasi (Directii Silvice), la Bistrita, Galati, Vaslui, Vrancea si Prahova, unde mai activeaza cateva firme particulare. atefan lauda indeosebi, pentru perseverenta de a se mentine in bransa, unitatile de la Suceava, Botosani si Iasi care se ocupa de productia obiectelor din rachita.

“Acolo, cei ce conduc Directiile Silvice s-au agatat cu ambitie de productia acestor articole”, zice atefan. Pascaniul este unul dintre furnizorii principali ai societatii Multitrade.

Comparand activitatea de export dinainte de 1989 cu cea de acum, atefan afirma ca Romania vindea impletituri din rachita in valoare de 10-11 milioane de dolari pe an, iar astazi s-a ajuns la o cifra de sub 4 milioane de dolari, a€oin conditiile in care 1,5 milioane le vinde Multitrade”.

Desfiintarea CAP-urilor si a numeroase cooperative mestesugaresti a facut ca producatorii sa nu mai dea prea mare atentie acestei activitati, mai ales ca ei au fost intotdeauna cei care au castigat cel mai putin de pe urma unei munci atat de migaloase.

Citește și