Epoca mașinilor spirituale (II)/ de Ray Kurzweil

Tranziția la secolul XXI

Computerele din zilele noastre depășesc inteligența umană într-o largă varietate de domenii de nișă, cum ar fi șahul, diagnosticarea anumitor afecțiuni, cumpărarea și vânzarea acțiunilor și direcționarea rachetelor balistice. Totuși, în ansamblul ei, inteligența umană rămâne mult mai suplă și mai flexibilă. Computerele sunt în continuare incapabile să descrie obiectele de pe o masă aglomerată de bucătărie, să creeze un scenariu de film, să lege șireturile, să facă diferența dintre un câine și o pisică (deși acest lucru, cred eu, devine fezabil cu rețelele neuronale actuale – simulări computerizate ale neuronilor umani), să perceapă umorul sau să îndeplinească alte sarcini, mai subtile, în

care excelează creatorii lor umani. Unul dintre motivele acestei disparități a capacităților rezidă și în faptul că până și cele mai avansate computere sunt în continuare, în comparație cu creierul uman, mai simple de aproximativ un milion de ori (cu unul sau două ordine de mărime în plus sau în minus, în funcție de ipoteza folosită). Însă această disparitate se va diminua pe măsură ce vom înainta în prima parte a următorului secol (XXI, n.tr.). Computerele și-au dublat viteza din trei în trei ani la începutul secolului XX și din doi în doi ani în anii 1950, iar actualmente își dublează viteza la fiecare douăsprezece luni. Această tendință va continua, computerele urmând să ajungă la capacitatea de memorare și la viteza de calcul a creierului uman înspre anul 2020. Atingerea complexității și capacității de bază a creierului uman nu se va concretiza automat în imitarea de către computere a flexibilității inteligenței umane. Organizarea și conținutul acestor resurse – softurile de inteligență – sunt la fel de importante. O abordare a imitării softului creierului se face prin retroinginerie – scanarea creierului uman (care va putea fi realizată pe la începutul secolului – XXI, n.tr.) și, în esență, copierea circuitelor sale neuronale pentru realizarea unui computer neuronal (un computer destinat să simuleze un număr masiv de neuroni umani) de o capacitate suficient de mare. Există o multitudine de scenarii credibile privind atingerea de către o mașină a nivelului de inteligență umană. Vom putea pregăti și dezvolta un sistem care să combine rețele neuronale masive cu alte paradigme, pentru înțelegerea limbajului și realizarea de modele ale cunoștințelor – inclusiv pentru abilitatea de a citi și de a înțelege documente scrise. Deși capacitatea computerelor din zilele noastre de a extrage și de a-și însuși cunoștințe din documente în limbaj natural este cât se poate de limitată, puterea lor în acest domeniu se mărește rapid. Computerele vor putea să citească singure, înțelegând și realizând modele de lectură, până în al doilea deceniu al secolului XXI. Pe urmă, o să putem lăsa computerele să citească toată literatura din lume, toate revistele, jurnalele științifice și tot materialul disponibil. În cele din urmă, mașinile vor acumula singure cunoștințe, aventurându-se în lumea fizică, extrăgând informații din întregul spectru al serviciilor media și împărtășind între ele cunoștințe (ceea ce mașinile pot face mult mai ușor decât creatorii lor umani). Din momentul în care un computer va atinge nivelul de inteligență al omului, în mod necesar îl va și depăși în goană. De la conceperea lor, computerele au întrecut în mod semnificativ dexteritatea mentală a omului în privința capacității de reținere și procesare a informațiilor. Computerul poate reține perfect miliarde și chiar mii de miliarde de fapte, în vreme ce pentru noi este un lucru mare dacă ținem minte câteva numere de telefon. Un computer poate căuta într-o bază de date cu miliarde de titluri în câteva fracțiuni de secundă. Computerele pot împărtăși foarte ușor stocul de cunoștințe. Combinația de inteligență de nivel uman a unei mașini cu superioritatea inerentă a computerului sub aspectul vitezei, al acurateței și al capacității de împărtășire a memoriei sale va fi formidabilă. Neuronii mamiferelor sunt creații extraordinare, dar noi nu le-am construi la fel. Mare parte din complexitatea lor este orientată în direcția întreținerii proceselor vitale, nu a capacității de manevrare a informațiilor. Mai mult de-atât, neuronii acționează extrem de lent; circuitele electronice sunt de cel puțin un milion de ori mai rapide. Din momentul în care un computer va atinge nivelul uman de abilitate sub aspectul înțelegerii conceptelor abstracte, al recunoașterii modelelor și al altor atribute ale inteligenței omenești, el va putea să aplice această capacitate unei baze de cunoștințe acumulate și de om, și de mașină. O reacție obișnuită la afirmația că va exista un computer care va concura serios inteligența umană este respingerea acestei perspective, în special în baza examinării capacităților lui actuale. La urma urmelor, atunci când interacționez cu computerul meu personal, inteligența lui pare limitată și fragilă, asta în cazul în care chiar ar părea inteligent. Este dificil să-ți imaginezi că un computer personal ar putea să fie dotat cu simțul umorului, să susțină o opinie sau să manifeste vreuna dintre celelalte calități atât de dragi gândirii omenești. Însă capodoperele tehnologiei de calcul nu sunt nicidecum statice. Actualmente, anumite capacități ale computerului care erau considerate imposibile în urmă cu două sau trei decenii au devenit un fapt obișnuit. Printre exemple se numără abilitatea de a transcrie precis vorbirea umană continuă, de a înțelege și de a răspunde inteligent unor provocări ale limbajului natural, de a recunoaște tipare în cadrul unor proceduri medicale cum ar fi electrocardiogramele și analiza sângelui cu o acuratețe comparabilă cu cea a medicului uman și, desigur, de a juca șah la nivel de campionat mondial. În cursul deceniului viitor (2001-2010, n.tr.), vom vedea telefoane cu opțiune de traducere care vor asigura, în timp real, traduceri vorbite dintr-o limbă în alta, asistenți personali computerizați inteligenți care să poată conversa, căuta și înțelege rapid bazele de date ale lumii și o mulțime de alte mașini dotate cu o inteligență tot mai mare și mai flexibilă. În al doilea deceniu al secolului următor (2011-2020, n.tr.), va deveni din ce în ce mai dificil să se facă o distincție clară între capacitatea inteligenței umane și cea a inteligenței mașinii. Avantajele inteligenței computerului în privința vitezei, preciziei și capacității vor fi clare. Avantajele inteligenței umane, pe de altă parte, vor fi din ce în ce mai greu de distins. Abilitățile programelor de computer sunt deja mai mari decât își dau seama mulți oameni. Mi s-a întâmplat adeseori ca, la demonstrarea unor progrese recente, de pildă în domeniul recunoașterii vorbirii sau scrierii, observatorii să fie surprinși de nivelul atins. De exemplu, ultima experiență a unui utilizator obișnuit de computer cu tehnologia recunoașterii vorbirii este posibil să fie aceea a unui program de nivel sumar, încropit la repezeală, din urmă cu câțiva ani, care recunoștea un vocabular redus, având nevoie de pauze mari între cuvinte și făcând în cele din urmă o treabă incorectă. Asemenea utilizatori sunt surprinși apoi să vină în contact cu sisteme contemporane care pot recunoaște fără greș vorbirea cursivă cu un vocabular de 60.000 de cuvinte, la nivele de acuratețe comparabile cu ale unei dactilografe umane. De asemenea, reține că progresul inteligenței computerului ne va lua prin surprindere. În chip de unic exemplu, gândește-te la încrederea pe care o manifesta Garry Kasparov în 1990, anume că un calculator nu va ajunge niciodată să-l înfrângă. La urma urmelor, jucase cu cele mai bune computere, iar capacitatea lor de joc – comparativ cu a lui – fusese jalnică. Însă abilitatea computerelor de a juca șah a progresat permanent, câștigând câte patruzeci de puncte de rating anual. În 1997, Kasparov a fost bătut de un computer, cel puțin la șah. Au existat extrem de numeroase comentarii pe tema faptului că alte activități umane sunt cu mult mai dificil de imitat decât jocul de șah. Este adevărat. În nenumărate domenii – capacitatea de a scrie o carte despre computere, de exemplu -, computerele sunt în continuare jalnice. Însă, pe măsură ce acestea vor continua să câștige capacitate de calcul cu o rată exponențială, vom avea și în aceste domenii experiența pe care a trăit-o Kasparov în privința șahului. Pe parcursul următoarelor câteva decenii, competența mașinii va rivaliza cu – și în cele din urmă va depăși – orice abilitate specială a omului ți-ar trece prin minte, inclusiv minunata noastră capacitate de a ne plasa ideile într-o largă diversitate de contexte. Evoluția este considerată o saga cu durata de un miliard de

ani, care a condus în mod inexorabil la cea mai mare creație a sa: inteligența umană. Apariția pe Pământ, la începutul secolului XXI, a unei noi forme de inteligență, care poate să concureze și, în cele din urmă, va putea depăși în mod semnificativ inteligența omului va reprezenta un progres de o importanță mult mai mare decât oricare dintre evenimentele care au modelat istoria omenirii. Va fi la fel de important precum crearea inteligenței care a creat-o la rândul ei și va avea implicații serioase asupra tuturor aspectelor activităților umane, inclusiv asupra naturii muncii, învățării, guvernării, războiului, artei și concepției pe care o are omul despre sine. Acest spectru nu este încă prezent. Însă, odată cu apariția computerelor care vor putea să rivalizeze cu și să depășească în complexitate creierul uman, va deveni evidentă și capacitatea mașinilor de a înțelege și răspunde la abstracțiuni și subtilități. În parte, ființa umană pare a fi complexă tocmai datorită scopurilor sale interioare aflate în concurență. Valorile și emoțiile reprezintă scopuri care vin adeseori în conflict unele cu altele și sunt un produs secundar de neevitat al nivelurilor de abstracție cu care ne confruntăm în calitatea noastră de ființe umane. Pe măsură ce vor atinge o complexitate comparabilă – și apoi superioară – și vor deriva, cel puțin în parte, din modele de inteligență umană, computerele vor recurge și ele în mod obligatoriu la scopuri cu valori și emoții implicite, chiar dacă nu neapărat la aceleași valori și emoții ca omul. Vor rezulta numeroase probleme filosofice.

Computerele gândesc sau doar calculează? Pe de altă parte: ființele umane gândesc sau doar calculează? S-ar părea că creierul uman respectă legile fizicii, prin urmare trebuie să fie o mașină, chiar dacă o mașină complexă. Există vreo deosebire între gândirea umană și gândirea mașinii? Pentru a formula întrebarea altfel, din momentul în care computerele vor fi la fel de complexe precum creierul uman și vor semăna cu acesta sub aspectul subtilității și complexității gândirii, va trebui să le considerăm conștiente? Această întrebare este dificil chiar și de formulat, iar unii filosofi cred că este nesemnificativă, în timp ce alții susțin că e singura întrebare semnificativă din filosofie. Este o întrebare ce se pune, practic, încă de pe vremea lui Platon, însă, odată cu apariția mașinilor care vor poseda într-adevăr voință și emoție, va deveni tot mai presantă. De exemplu, dacă cineva își scanează creierul cu ajutorul unei tehnologii noninvazive a secolului XXI (cum ar fi scanarea avansată cu rezonanță magnetică) și își descarcă mintea în computerul personal, “persoana” care apare în mașină prezintă oare aceeași conștiință ca persoana care a fost scanată? Este posibil ca acea “persoană” să te implore să o crezi că a crescut în Brooklyn,

a urmat colegiul în Massachusetts, s-a așezat pe masa scanerului de aici și s-a trezit în mașina de acolo? Pe de altă parte, va admite persoana care a fost scanată că persoana din mașină îi împărtășește cu adevărat antecedentele, cunoștințele, amintirile și personalitatea, sau va spune că este un impostor, o persoană diferită? Chiar dacă ne limităm discuția la computere care nu sunt derivate direct dintr-un anumit creier uman, acestea vor părea să aibă tot mai mult propriile personalități, manifestând reacții pe care nu le vom putea eticheta decât ca emoții care își formulează propriile scopuri și obiective. Vor părea să aibă propria voință. Vor pretinde că au experiențe spirituale. Iar oamenii – cei care vor continua să folosească neuroni pe bază de carbon – le vor crede. Avem adeseori ocazia de a citi predicții referitoare la o multitudine de tendințe demografice, economice și politice care ignoră în mare parte impactul revoluționar al mașinilor dotate cu propriile opinii și obiective. Cu toate acestea, trebuie să reflectăm la implicațiile apariției graduale, dar inevitabile, a adevăratei competiții pe întregul spectru al gândirii umane ca să înțelegem lumea ce ne așteaptă.

Din volumul cu același titlu, în pregătire la Editura Paralela 45. Traducere din limba engleză de Bogdan Chircea