Escrocheriile online uimesc prin credulitatea celor pacaliti

“Sunt Dominic Goma, directorul Departamentului de Contabilitate si Audit Financiar al Diviziei Externe a Bancii Africii. Am o propunere de afaceri urgenta si confidentiala pentru tine…”.

Acesta este inceputul uneia dintre sutele de variante de scrisori electronice care circula pe Internet sub forma e-mail-ului nesolicitat (spam). Daca alte tipuri de mesaje au un scop evident – acela de a face publicitate unor produse – acest tip special face parte din ceea ce se numeste “Escrocheria 419”, totul plecand de fapt de la “scrisorile nigeriene”. Calculatorul dumneavoastra este noul teren de joaca al escrocilor, iar numarul de trucuri pe care le folosesc acestia este in continua crestere.

Majoritatea escrocheriilor pot fi dejucate doar punandu-va cateva intrebari: aveti incredere sa transmiteti unui necunoscut datele dumneavoastra personale si informatiile legate de contul bancar? Are nevoie Visa sa ii reamintiti detalii despre cardul dumneavoastra? Care este probabilitatea ca un inalt oficial nigerian sa va contacteze pentru a va ruga sa-l ajutati sa intre in posesia catorva milioane de dolari in schimbul unui procent din suma? Cum ar putea functiona o companie care va promite dublarea sumei investite in sase luni?

Raspunsul la aceste intrebari este evident si – in afara lumii Internetului – nimeni nu ar cadea in plasa acestor escroci. Insa aceste scenarii, ridicole in lumea reala, prind foarte bine pe Internet, unde exista impresia generala ca “totul este posibil”, iar oamenii devin victime a ceea ce se cheama Dot Con.

Escrocheria 419

Numarul 419 reprezinta articolul din Codul Penal nigerian referitor la fraudele realizate pe Internet. De ce tocmai nigerian? Pentru ca marea majoritate a e-mail-urilor din “Escrocheria 419” sosesc din aceasta tara. Aceasta este cea mai profitabila si cea mai prolifica escrocherie online.

Desi exista o multime de variante, ideea este mereu aceeasi. Un oficial sau poate chiar un “print” nigerian te anunta ca are o multime de bani obtinuti pe cai mai mult sau mai putin ilicite, dar de care nu se poate atinge decat daca ii transfera in strainatate. Pentru aceasta are nevoie de ajutorul tau, ajutor rasplatit cu un procent din suma. Sumele sunt de ordinul catorva milioane de dolari, iar comisionul poate atinge 20%. Pentru a intra in posesia lor este nevoie de indeplinirea a numeroase formalitati de natura legala si administrativa, toate necesitand diverse sume, pentru a “nu ridica banuieli”. Bineinteles, “oficialul” are nevoie de toate informatiile bancare ale victimei, pentru a realiza transferul de bani. Din acest moment conturile victimei incep sa se goleasca, iar pe numele ei se emit carduri de debit cu sume uriase. Escrocheria poate dura si doua saptamani sau pana cand victima ramane fara bani. Daca totusi se ajunge la finalul ei, victima primeste (in cel mai bun caz) un cec fals, cauzandu-si apoi o noua serie de neplaceri.

Amploarea fenomenului “419” este subliniata de sumele pierdute. Una din victime a fost escrocata cu aproape 200.000 de dolari. In Olanda au fost arestati 52 de escroci care au reusit sa stranga cateva milioane de euro, victimele lor provenind din toata lumea. Iar in Nigeria, “tara mama”, politia a reusit sa aresteze 500 de persoane si sa recupereze mai mult de 500 de milioane de dolari.

“O data! De doua ori! Adjudecat!”

Un alt tip de escrocherie “cu priza la public” este cea bazata pe casele de licitatie online. Afacerea licitatiilor online a cunoscut o explozie dupa lansarea site-ului eBay. Ca orice afacere de succes, si eBay a atras escrocii. Printre metodele comune de fraudare sunt oferirea de bunuri inexistente spre vanzare si “phishing-ul”. Daca prima varianta este extrem de simpla si presupune un procedeu de genul “ia banii si fugi”, cea de-a doua implica o organizare solida si ceva cunostinte de programare. “Phishing” inseamna “pescuirea” informatiilor bancare confidentiale prin aruncarea de diverse “momeli”, cum ar fi e-mail-uri false de la banca. Si escrocheria “419” face parte tot din categoria “phishing”. Varianta de “phishing” care foloseste site-ul eBay este mai complicata. Un e-mail trimis catorva mii de utilizatori cere confirmarea informatiilor bancare, trimitand victimele spre o pagina web care copiaza exact aspectul eBay. Procentul de victime dintre miile de persoane care primesc “momeala” este foarte mic, dar si efortul escrocilor este pe masura. Chiar si cu 5-10 persoane din 2000, un “pescar” poate castiga cateva zeci de mii de dolari in cateva ore.

Pentru a proteja cumparatorii de pe site-urile de licitatii online, au aparut servicii de tip escrow. Termenul provine din legislatia anglo-americana si defineste un document, obligatiune sau orice alt angajament scris, cedat catre un tert, sa fie pastrat de acesta pana cand un act este intocmit sau anumite conditii sunt indeplinite, si apoi este acordat beneficiarului.

In cazul site-urilor de licitatii online au aparut anumite companii care, in schimbul unui procent din valoarea tranzactiei, se oferea sa pastreze banii cumparatorului pana cand acesta confirma ca a primit produsul, vanzatorul urmand abia dupa aceea sa-si primeasca banii. Escrocii au gasit o metoda de a pacali chiar si utilizatorii serviciilor escrow. Ei ofera spre vanzare un produs la un pret incredibil. Cumparatorul nu prea e convins, dar cand i se propune folosirea unui serviciu escrow, este de acord, mai ales ca vanzatorul este cel care se ofera sa plateasca procentul catre tert. Numai ca site-ul companiei de escrow este de fapt un fals, iar cumparatorul ramane si fara bani, si fara produs.

Jocul cu numele de domenii

Numele de domeniu reprezinta adresa web (www). Marile companii vor ca domeniile ce poarta numele brandurilor lor sa le apartina. Adica, de exemplu, compania XYZ doreste ca domeniul www.xyz.com sa-i apartina. S-a dezvoltat astfel o adevarata afacere cu nume de domenii, nu departe de ceea ce se defineste ca escrocherie.

Diverse persoane au achizitionat nume de domeniu similare cu cele ale unor branduri internationale sau locale. Acestea incep un santaj la adresa proprietarilor de drept ai brandului, solicitand o suma importanta in schimbul numelui de domeniu. Daca micile companii se lasa greu impresionate de un astfel de santaj, marile companii internationale sufera de un nivel ridicat de “paranoia brandului” si dau curs santajului pentru a nu ajunge ca pe un domeniu ce poarta numele unui brand al lor sa se vanda servicii pentru adulti. Acestea ajung sa inregistreze chiar si nume de domeniu care constituie greseli de scriere a numelui brandului. Totul pentru imaginea companiei!

Atac la persoana

Sensibilitatea oamenilor la subiecte precum protejarea intimitatii sau patrunderea in viata personala a celorlalti reprezinta baza pentru alte doua tipuri de inselatorii. Prima dintre ele incepe printr-un e-mail in care, intr-un stil conspirativ si care poate induce sentimentul lipsei de securitate, vi se dau niste detalii precum adresa dumneavoastra de IP, sistemul de operare si browser-ul web pe care le folositi sau rezolutia monitorului dumneavoastra. Informatiile pe care le “dezvaluie” mesajul sunt insa banale, calculatorul dumneavoastra, si orice alt calculator, trimitandu-le catre orice site pe care il accesati. Un necunoscator poate fi insa impresionat de acestea si poate raspunde e-mail-ului, achizitionand “pentru numai 50$” un banal firewall (instrument de protectie pe Internet, care, pentru utilizatorul obisnuit nu poate costa mai mult de 20$, existand si o multime de variante gratuite).

Cea de-a doua varianta promite, in schimbul a diverse sume de bani, metode de acces la casutele de e-mail ale celorlalti. Cei dornici sa arunce o privire in viata personala a cunoscutilor sunt principalele victime ale acestor inselatorii. Pe langa banii pierduti, este foarte posibil ca programelul “minune”, achizitionat pentru “fortarea” casutelor de e-mail, sa contina si un virus, permitand escrocului sa-si extinda gama de trucuri asupra victimei.

Daca mai credeti ca nu puteti pica in plasa escrocilor virtuali, atunci trebuie sa stiti ca statisticile sunt impotriva dumneavoastra. Doar “Escrocheria 419” a “usurat” locuitorii Marii Britanii cu 12 milioane de lire in ultimele 15 luni. Si aceasta este doar una dintre inselatoriile Dot Con. Singura protectie ramane bunul-simt si poate fi rezumat intr-un cliseu: “Daca suna prea bine ca sa fie adevarat, atunci probabil este inselatorie”.