Eseuri la Eikon/ Ziarul de duminică

Nu sunt adunate într-o colecție, dar ar putea fi. Sunt toate eseuri care privesc momente importante ale literaturii române.

Mihai Gheorghiu –– Reversul istoriei. Eseu despre opera lui Mircea Eliade

Ultimul Eliade este această figură a singurătății și a îndepărtării, într-o epocă pentru care spiritul nu este decât un epifenomen sau, cel mult, o metaforă suspectă a unui umanism creștin desuet. Eliade, prin opera sa, se dedică unei comprehensiuni a religiosului ca loc al transcendenței. Mesajul potrivit căruia omul este o ființă spirituală care nu poate exista lipsit de centrul ființei sale, centru care este origine și dat al unei transcendențe, este mesajul ultim al lui Eliade, relevare a ceea ce el a numit umanismul său, gândire care lasă umanității omului șansa de a accede la esența propriei sale ființări. Înțelegem astfel că ceea ce pune în joc umanismul eliadian este tocmai o definiție a umanului. Împotriva definițiilor reducționiste succesive ale marxismului și freudismului, Eliade a avut ca țintă redefinirea condiției umane, recentrarea acestei condiții în elementul sacrului. A reușit?! (Mihai Gheorghiu)

Din cuprins: „Pariul“ eliadian. Romanul conștiinței nefericite. Mitic și epic în proza fantastică. Nae Ionescu, Pater et Magister. Itinerariu spiritual, 1927-1949. Istoria religiilor, filozofia istoriei, hermeneutică și ieșirea din nihilism. Jurnale, memorialistică, confesiuni. Proză autoscopică și simbolism al experienței personale.

Petru Ursache – Etnoestetica

„Repet: opera folclorică se naște în mediul oralității, de aceea se distinge printr-o constituție complexă, etnografico poetică, uneori autonomă, ca doina ori paremiologia. În lumea valorilor estetice, nu contează pretextul care a dat naștere operei și nici dacă autorul este analfabet sau diplomat universitar. Contează sensibilitatea și talentul, care determină rostirea frumoasă. E adevărat, nu multe dintre creațiile orale au acces în sfera elevată a valorilor. Dar așa se întâmplă și pe terenul creației culte. Timpul le judecă pe toate, impunând selecții drastice și într-o parte, și în alta. Cele care rămân însă (ne referim la capodopera folclorică), rezistând examenului generațiilor, trebuie întâmpinate cu toată grija și răspunderea, pentru că fac parte din tezaurul umanității; chiar dacă există persoane persiflante ori neîncrezătoare în omologarea textului oral ca valoare estetică reală. Neșansa lor este că vorbesc în totală necunoștință de cauză.”

Cele două deziderate ale etnoesteticii prevăzute de autor sunt: în primul rînd, raportarea corectă la izvoare, cu o prioritizare a sentințelor paremiologice (a proverbelor și zicătorilor), care conservă cel mai bine fenomenele de conștientizare a experienței artistice și estetice și în al doilea rînd, raportarea la estetica savantă, căci Etnoestetica tinde să se subordoneze esteticii generale și filosofiei (p.36)

Petru Ursache (1931-2013) a publicat numeroase articole, studii și eseuri în periodicele principale din Iași, „Convorbiri literare” fiind una dintre revistele de suflet ale acestuia. S-a îngrijit de apariția a peste douăzeci de antologii și ediții critice, unele în colaborare cu Magda Ursache. Pentru activitatea sa, a fost recompensat cu Premiul Profesor Emeritus al Universității „Al.I. Cuza” (2001), Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor Fliala Iași (2001, 2006), Premiul Opera Omnia acordat de Revista „Convorbiri literare”, Premiul Opera Omnia acordat de Biblioteca „Vasile Voiculescu”, Buzău, 2001.  

George Ene – Eminescu, securitatea și siguranța națională a României

Prefață de prof. univ. dr. Dan Banciu. O lucrare-document, rod al unor cercetări de peste un deceniu și jumătate. „Cartea are un  merit excepțional pentru că aduce documente noi – declara prof dr. Ilie Bădescu. Profesorul Ene ne aduce prin traducere documente care n-au fost prezente în limba română în legătură cu Eminescu, mai ales cele care se referă la calitatea de obiectiv a lui Eminescu pentru serviciile speciale din alte țări.” Volumul îl înfățișează pe Eminescu ca teoretician al securității și siguranței naționale a României, dar și ca obiectiv al mai multor agenți străini activi în România, veniți pe filiera austro-ungară, pe filieră țaristă, otomană, engleză. Cartea a fost la început o teză de doctorat. „Este o carte de analiză politică – spune autorul –, de analiză sociologică, de analiză juridică, de  analiză din perspectiva științelor ținând de domeniul apărării, o carte în care am încercat să fac proiecții asupra operei lui Eminescu prin raportare la Constituția României de la 1866, prin raportare la legi organice și legi speciale din perioada respectivă.”