Eseuri la Limes/ de Ziarul de duminică

Colecția Eseuri a Editurii clujene Limes este coordonată de criticul literar Ștefan Borbély.

Ilie Constantin – Istoria lacunară a poeziei române (de la Ion Budai Deleanu la generația 1960)

„Ce fel de istorie poate fi cea de față de nu una ne-întreagă? Este o răsfoire din zbor a poeziei române. Mă rostesc asupra unor texte poetice apărute până spre anul 2000 – dar oprind la anul de naștere 1947 lista autorilor  luați în considerare. Îndrăznesc să sper că prezenta carte seamănă unei istorii literare, fie doar prin dispunerea cronologică a profilurilor de poeți, rămânând totuși un «papirus cu lacune»; ea răspunde la un număr de întrebări – nu la toate, nu la oricare.

Mă adresez aici unui cititor având deja în minte o «grilă», cât de cât  judicioasă, a devenirii poeziei române de-a lungul a două secole. Firește, un învățăcel va putea parcurge cu folos comentariile asupra unui autor sau altul, ba chiar asupra tuturor, cu condiția de a completa din multele istorii și studii literare disponibile informațiile neoferite aici: considerații de ansamblu, curente, bio-bibliografii complete etc.

Cititorul poate oare afla și ceva «în plus» față de ceea ce găsește în multele  lucrări de istorie literară existente? Aș putea desemna o anume înlesnire (care este, poate, doar iluzia ei!) de a pătrunde în centrul poemului, o  scrutare «din interior» a operei lirice. Am încercat să transform un handicap – acela de a fi eu însumi poet,  mai întâi de toate – într-un mic  «avantaj». Așa ceva e cu putință numai dacă poetul, în identitatea sa de critic, reușește să nu se gândească la propria poezie vorbind despre alții. Mai trebuie încă strania, statornica bucurie pe care o resimți față de reușitele celorlalți, ținută în frâu de un anume echilibru în aprecierea axiologică.

Spațiul tipografic acordat autorilor reținuți în sumar este în funcție nu doar de valoarea lor literară, ci și de ceea ce eu aveam a spune (cu acel prilej) despre scrierile lor lirice. Iar când părăsesc un poet pentru a trece la altul, el nu va fi fost «epuizat»: doar ce aveam eu de zis despre acel autor îmi pare a fi fost îndeajuns explicitat.”

Niculina Oprea – Ipostaze ale poeziei românești, vol. I. Cincizeci de autori, cincizeci de cărți

„În contextul apariției a numeroase cărți de poezie și a unei lecturi permanente, cunoscând îndeaproape fenomenul literar și fiind interesată mai ales de problematica poeziei, prin întâmpinările noastre critice am hotărât semnalarea apariției unora dintre cărțile despre care am considerat că ar fi trebuit să se vorbească și să se scrie mai mult.

Cartea de față s-a născut ca urmare a lecturilor asidue într-o perioadă în care critica de întâmpinare de după anul 2000, fie a fost depășită de numărul foarte mare de cărți publicate și atunci criticii literari s-au ocupat fie doar de cărțile care le-au parvenit de la autori sau de la edituri, fie doar de cărțile anumitor scriitori aflați în cercuri literare a căror vizibilitate ar fi fost benefică și unora și altora.

Din cauza tirajelor foarte mici și a distribuției de multe ori inexistente, conștienți fiind de neajungerea cărților la cititori, în întâmpinările noastre am căutat ca citarea de texte să fie cât mai elocventă cu riscul, uneori, de-a fi citat un text mai lung decât concluzia critică. De asemenea, am păstrat opțiunea ortografică o fiecărui autor în parte.

Regrupând întâmpinări critice și eseuri dispersate în reviste literare precum Ramuri, Viața Românească, Poesis, Cronica,  Argeș, Calende, Cafeneaua literară. Timpul și altele, volumul de față reflectă propriul nostru punct de vedere, într-un segment de timp, cu privire la aparițiile editoriale prezentate fără pretenția de-a concura cu criticii sau istoricii literari dar convinși fiind că fiecare își are rolul lui sub cupola culturii literare.”