Este Romania pregatita pentru a doua sansa?

Orice corabie are nevoie de un vant puternic pentru a putea naviga mai departe. Astfel de corabii sunt si tarile aflate in tranzitie, printre care si Romania.

Dupa caderea zidului Berlinului, marile companii occidentale s-au napustit asupra tarilor din estul Europei in cautare de oportunitati economice. Intentia lor era de a construi fabrici in aceasta parte a continentului, pentru a inlocui productia din Extremul Orient.

Avantajele evidente ale vecinatatii cu Europa de Vest, la care se adauga costul redus al fortei de munca in raport cu productia, s-au soldat cu investitii substantiale in special in Europa Centrala. Statele situate in apropierea Germaniei si Austriei au beneficiat cel mai mult de pe urma acestei expansiuni industriale. Romania a ramas in urma de la bun inceput, batand pasul pe loc in ultimii zece ani. In lupta cu reforma, guvernele care s-au succedat nu au reusit sa creeze un climat economic de natura sa stimuleze investitiile straine.

Pentru a fi cat mai limpede, ma voi referi initial la investitiile in facilitatile industriale menite sa stimuleze exporturile, precum si la cele destinate productiei pentru piata interna. Prima forma de investitie genereaza valuta, echilibreaza balanta comerciala si creeaza locuri de munca, in timp ce a doua categorie stimuleaza comportamentul consumatorului, dar proportiile sale sunt mai reduse.

Fie din cauza lipsei vointei politice, fie ca urmare a incapacitatii de a intelege procesul decizional referitor la strategia investitiilor in cadrul companiilor multinationale, Romania s-a ales cu cel mai scazut nivel de investitii directe din Europa Centrala si de Est.

La elaborarea strategiilor de investitie, companiile multinationale realizeaza analize comparative asupra mai multor tari, luand in calcul elemente precum pozitia geografica, infrastructura, climatul fiscal, stabilitatea politica si juridica, facilitatile oferite si asa mai departe. Numeroasele analize comparative efectuate de diferite companii in ultimii zece ani s-au dovedit a fi defavorabile Romaniei. In domeniul meu, cel al industriei electronice, globalizarea accentuata nu mai acorda a doua sansa nici unei tari. Daca orice alta companie poate produce acelasi tip de bunuri in mai multe colturi ale lumii, in industria electronica lucrurile stau cu totul altfel. De exemplu, compania Philips are puncte de lucru importante in Polonia si Ungaria. Daca ar crea noi capacitati de productie in aceste doua tari ar obtine o productivitate sporita; in schimb, daca ar face acelasi lucru in Romania nu s-ar alege decat cu costuri suplimentare.

Potrivit unui model teoretic clasic, urmatoarele optiuni trebuie avute in vedere in decizia de fabricare a produselor electronice:

1. Mai aproape de materiile prime, sau mai aproape de clienti?

2. Prelucrare manuala, sau un grad ridicat de automatizare?

3. Capacitati proprii de productie perfect integrate pe verticala, sau subcontractare?

Procesul de globalizare, mania fuziunilor, dar mai ales dezvoltarea tehnologica au influentat puternic criteriile industriale traditionale utilizate in alegerea produsului si a amplasarii capacitatii de productie, iar parerea mea este ca sansa Romaniei rezida tocmai in acest aspect.

Datorita progresului tehnic, aparatele electronice au cicluri de viata din ce in ce mai scurte. Noile aplicatii necesita noi echipamente care sa le sustina. Comertul electronic a accelerat tranzactiile, iar timpul de mentinere a unui produs pe piata s-a micsorat considerabil. Volumul productiei a devenit inca si mai critic, deoarece veniturile trebuie realizate mult mai devreme pe parcursul ciclului de viata, cand clientii sunt inca dispusi sa platesca mai mult pentru o noutate tehnologica. Flexibilitatea, rapiditatea, eficienta si economiile la costurile de productie realizate pe parcursul traiectoriei produsului de la producator pana la consumator, sunt extrem de importante. Prin urmare, productia in masa la costuri scazute este esentiala pentru o activitate profitabila. Evident, acest obiectiv poate fi atins printr-un grad inalt de standardizare. Produsele sofisticate tind sa devina marfuri standardizate. Am realizat acest lucru in urma unei experiente dureroase, cand, inarmat cu multa ignoranta, incercand sa vand primul telefon mobil unui operator de telefonie mobila, am inceput prin a-i prezenta toate caracteristicile “inteligente” ale aparatului. In mijlocul expunerii mele comerciale, operatorul m-a intrerupt si mi-a spus: “OK, spune-mi care este pretul pe kilogram!” In acel moment mi-am dat seama ca industria in care lucram se schimbase.

Ca urmare a acestei transformari, companiile multinationale sunt din ce in ce mai putin interesate de productie, orientandu-si grosul activitatilor spre cercetare-dezvoltare, dezvoltarea produsului, marketing, distributie si vanzari. Evident, scopul urmarit in acest proces este cresterea cotei de piata a marcilor respective. Utilizarea de intermediari in procesul de aprovizionare devine din ce in ce mai importanta in industria tehnologica. Guvernul roman trebuie sa ia cunostinta de acest lucru, deoarece s-ar putea dovedi o ocazie pentru a atrage companii intermediare in Romania. Cresterea costurilor salariale in Ungaria si Polonia ar putea impulsiona acest proces. Evolutia recenta favorabila a “costului unitar al muncii” in Romania ar putea interesa companiile si avea ca rezultat demararea productiei de bunuri tehnologice in Romania. Dezvoltarea exploziva a comertului electronic si a telecomunicatiilor justifica noi capacitati de productie, astfel incat Europa Occidentala nu va pierde locuri de munca. Philips a hotarat sa urmeze acest drum si a luat decizia sa inceapa productia cu unitati subcontractante in Romania. In cazul in care costurile se vor mentine la nivele rezonabile, iar managementul productiei va garanta calitatea rezultatelor, valoarea productiei realizata de Philips in Romania va depasi cateva sute de milioane de dolari pana la sfarsitul anului viitor. Produsele realizate cu componente si semiconductori Philips, asamblate cu echipamente de productie Philips si purtand marca Philips vor fi vandute in intreaga lume. Dupa parerea mea, aceasta noua tendinta in domeniu reprezinta in mod clar o noua oportunitate pentru Romania, care ar putea sa readuca aceasta tara pe harta industriala a Europei Centrale si de Est. Aceasta evolutie pozitiva va depinde, evident, in mare masura, de eforturile guvernului roman de a asigura stabilitatea cadrului juridic si fiscal si de capacitatea sa de a-si tine cuvantul de aceasta data, precum si de cooperarea de care vor da dovada oficialii romani, vamile si autoritatile locale locale in realizarea acestui scop. Nimeni nu contesta ca exista muncitori excelenti in Romania. In schimb, toata lumea va trebui sa fie convinsa ca exista o puternica vointa de a profita de aceasta oportunitate.

Suspendarea facilitatilor acordate prin lege are un efect negativ direct asupra costurilor de productie. Exista o legatura directa intre cresterea costurilor de productie si scaderea comenzilor plasate in Romania. Flexibilitatea si globalizarea nu permit nici unei tari sa fie non-competitiva.

In mod ironic, acest lucru poate insemna pentru Romania o a doua sansa pentru a demonstra ca este tara cea mai potrivita sa atraga companii importante, care sa creeze noi locuri de munca si sa realizeze un transfer de know-how catre Romania, dar mai ales sa genereze un influx de valuta forte, adica toate elementele necesare pentru a aduce o tara mai aproape de realitatile economiei globale.

Chiar daca prima impresie se formeaza o singura data, Romania va avea in mod sigur o a doua sansa.

Jeroen M.M. van Heesewijk este directorul general al Philips Romania