Eu, tu si Charlot

Nu demult, Teatrul “Nottara” a gazduit decernarea premiilor pentru absolventii tuturor specializarilor Facultatii de Teatru din cadrul Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC), moment important si prin faptul ca pe scena au urcat pentru a-si primi diplomele doua serii de studenti: prima promotie care a absolvit trei ani de studii si, respectiv, ultima dintre promotiile care au absolvit patru ani.

Desi, in aceste conditii, existau premisele unei inflatii de “diplomati” in paguba eventualei selectii drastice a talentelor autentice, realitatea a infirmat prejudecatile si, astfel, spectacolele prezentate in cadrul Galei au demonstrat ca teatrele trebuie sa se pregateasca (cat mai eficient si mai grabnic) pentru a primi o generatie stralucita de actori, regizori, scenografi, coregrafi, actori-manuitori de papusi si marionete, precum si, cu voia dumneavoastra si a secretariatelor literare, de teatrologi…
Spectacolul lui Tunde Baczo, Before “The End” After…, reprezentat in cadrul Galei Absolventilor, este exemplul cel mai graitor in acest sens, ovatiile prelungite de la final neavand nimic de-a face cu formalismul rece al aplauzelor conventionale si nici macar cu relatiile colegiale, subiective. Si asta pentru ca, treptat, furat de mirajul corpurilor ce descriu dinaintea ta lumi de culoare, emotie si gand, ajungi sa uiti ca te afli la un examen de licenta in coregrafie si te transpui in lumea populata de personaje fictive a doi indragostiti, stingheri prin viata, impartasind o iubire a carei frumusete inocenta pare ireala, expresie perfecta a celor “doua inimi ce strabat o populatie”, despre care vorbea, la un moment dat, Dan Puric. Intre El (Istvan Teglas), Ea (Tunde Baczo) si ecranul cinematografului, delimitarile se estompeaza, umbrele miscatoare capata concretete si se desfasoara aievea, ca parte a universului interior, dinaintea ochilor lor, mereu gata sa se minuneze. Charlie Chaplin, cu emotiile, stangaciile si umorul lui (excelent interpretat de multipremiatul la Gala Absolventilor George Albert Costea), cuplul induiosator de amuzant format din Stan (Alin State) si Bran (Gabriel Costin), Florareasa Oarba, Diva (Irina Sarbu), Politistii mereu depasiti de situatie (Lari Giorgescu si Silvian Valcu), Fetele de Cabaret sau Pianistul (Ioan Mihai Cortea) sunt realitati mult mai palpabile decat lumea cenusie si agresiva a orasului, lumea unui zbucium fara scop, a unui strigat fara durere, a unui sarut fara dragoste. De aceea, indragostitii o refuza si prefera intoarcerii intre moloz, claxoane, gesturi violente si spaime colective, intimitatea obscura a salii de cinema, in care frumusetea stralucitoare, iubirea sincera, devotamentul, generozitatea neconditionata, apropierea lipsita de frivolitate, tandretea sunt inca posibile si nepervertite. Ei insisi vor deveni personaje de film, personaje ale propriului lor film, nesfarsit, inceput o data cu “The End”-ul peliculelor de la cinematograf.
Nefiind deloc un cunoscator avizat intr-ale dansului, nu ma pot hazarda sa pun in discutie elemente coregrafice ori tehnici interpretative si, cum trairile profunde nu trebuie teoretizate sau descompuse conceptual, pentru a nu fi golite de sens, imi permit, totusi, pentru ca este vorba despre un spectacol in care dansul si teatrul se intrepatrund pana la identificare, sa ma refer la necesitatea unei astfel de creatii. Before “The End” After… este un spectacol in care emotia se naste din gest, in care sentimentele sunt revelate prin corporalitate, in care spiritul transcende fizicul; nimic nu este ostentativ, nimic agresiv vizual. Tunde Baczo reuseste sa dozeze cu atentie filigranata efectele scenice, astfel incat dinamismul si poezia miscarii sa nu se franeze reciproc, ci sa se sustina, amplificandu-se gradat. Entuziasmul tinerilor creatori transpare prin “hieroglifa fiecarui suflu” (cum spunea Antonin Artaud), cautand nu sa epateze, ci sa transmita, nu sa demonstreze, ci sa se reveleze, pur si simplu. Asa cum sunt si lucrurile despre care vorbeste acest spectacol: pure si simple. Un spectacol pe care mi-e greu sa-l descriu fara a ma lasa coplesita de aceleasi emotii violente pe care le-am resimtit la reprezentarea sa in Sala “Ileana Berlogea” de la UNATC, intr-o duminica in care Campionatul European de Fotbal a antrenat, poate, mai multe energii si umori, dar, cu siguranta, mai putina emotie.
Before “The End” After… este un spectacol care merita, dincolo de orice indoiala, sansa reprezentarii pe una dintre scenele teatrelor importante din Bucuresti ori din tara, din punct de vedere artistic fiind, oricum, superior multora dintre creatiile autohtone de profil. Si cred ca, daca va fi vazut cum si de catre cine trebuie, recunoasterea sa nu se va lasa foarte mult asteptata. De fapt, toti acesti tineri artisti care au reusit sa transforme Gala Absolventilor Facultatii de Teatru a UNATC intr-un real eveniment teatral merita o astfel de ocazie si, daca normalitatea va deveni stare de fapt in ierarhizarea valorilor artistice, cu siguranta o vor obtine. Alea jacta est!