Eurogroup retează din rădăcină intenția Spaniei de a-și majora deficitul bugetar în 2012

La zece zile după ce premierul spaniol Mariano Rajoy a surprins lumea politică anunțând hotă­rârea unilaterală de a crește ținta de deficit bugetar pentru anul acesta, pe care o consideră nocivă pentru o economie care se confruntă cu cea mai ridicată rată a șomajului din UE, șeful miniștrilor de finanțe din zona euro spune lumii că obiectivul Madridului “este mort”.

Cuvintele președintelui Eurogroup Jean-Claude Juncker înăbușă astfel ceea ce este perceput ca un început de revoltă la ofensiva austerității dusă de UE, în frunte cu Germania.

Rajoy i-a luat prin surprindere pe liderii europeni anunțând modificarea țintei de deficit bugetar pentru acest an la 5,8% din PIB, față de obiectivul de 4,4% din PIB asumat anterior față de partenerii europeni, după ce Cabinetul anterior a ratat cu o marjă semnificativă ținta stabilită pentru 2011 – 8,5% față de 6% din PIB. Noua țintă este și cu mult mai mare decât limita de 3% din PIB prevăzută în Pactul de Stabilitate. Premierul spaniol și-a exprimat, odată cu anunțul, teama că urmărirea obiectivului cerut de CE ar echivala cu “sinuciderea” pentru o economie care este pe cale să reintre în recesiune. Rajoy nu a informat pe nimeni despre țintirea unui deficit mai mare și a semnat alături de alți 24 de omologi tratatul de întărire a disciplinei bugetare în zona euro.

“Nu am informat președinții și șefii de guverne pentru că este o decizie suverană pe care noi spaniolii am luat-o”, a afirmat Rajoi, citat de Bloomberg.

Eurogroup trimite Spania în corzi

Între timp, miniștrii de finanțe din zona euro s-au reunit pentru a aviza pachetul de bailout de 130 mld. euro stabilit pentru Grecia și au hotărât că Spania ar trebui să încerce să atingă în acest an o țintă de deficit de 5,3% din PIB, pentru a putea spera că anul viitor se va încadra în plafonul UE de 3% din PIB. În aceste condiții Madridul a reafirmat ținta de deficit de 3% din PIB pentru 2013.

“Această promisiune “este mult mai importantă. Aceasta este principala cifră care ar trebui memorată”, a afirmat Juncker. Această cifră ar putea însemna condamnarea la recesiune a țării. Economia spaniolă a stagnat în al treilea trimestru al anului trecut comparativ cu cel anterior și a scăzut cu 0,3% în ultimele trei luni din 2012. Spania a întrat în noul an cu o rată a șomajului de aproape 23%, cea mai mare din ultimii 15 ani și dublă comparativ cu media din zona euro.

“Șomajul este principala sursă de vulnera­bilitate pentru economia spaniolă”, a declarat ministrul economiei Luis de Guindos.

Default 2.0 pentru Grecia și 1.0 pentru Portugalia?

Miniștrii de finanțe din zona euro și-au dat luni-seară avizul final pentru cel de-al doilea acord de finanțare externă a Greciei, de 130 de miliarde de euro, după ce Atena a anunțat succesul planului de restructurare parțială a datoriilor de stat în regim de voluntariat din partea deținătorilor privați de obligațiuni. Procesul este considerat default de agențiile de rating.

Acordul de asistență este însoțit însă de obiective fiscale austere care nu pot fi atinse decât prin măsuri dure de ajustare. Grecia se află în cel de-al cincilea an consecutiv de recesiune și, ca și Spania, are probleme uriașe cu șomajul. Succesul planului de restructurare, cel mai mare din istorie, face ca Grecia să evite un default de amploare săptămâna viitoare, când ar fi avut de rambursat datorii de 14,5 miliarde euro.

O analiză pregătită de CE, BCE și FMI, văzută de Reuters, sugerează că pachetul de finanțare, restructurare a datoriei și reformă economică aplicat în Grecia poate așeza datoria statului pe o direcție sustenabilă, însă Atena va trebui să rămână la “politicile bune” până în 2030 pentru ca măsurile să aibă efectul scontat. Documentul arată că datoria grecească ar putea scădea la 116,5% din PIB până în 2020, respectiv 90% din PIB până în 2030, în urma conversiei de obligațiuni, în urma căreia s-au înjumătățit datoriile Greciei către deținătorii privați de obligațiuni și s-au prelungit semnificativ maturitățile.

Noile obligațiuni ale Greciei se tran­zacționează însă la niveluri extrem de ridicate: peste 18% pentru cele cu cea mai mică maturitate, de 11 ani, semn că investitorii se așteaptă la un nou default al statului elen, notează The Wall Street Journal. Titlurile comparabile italiene au un randament mediu de 5%.

Cele portugheze, cu scadența la zece ani, se tranzacționează însă la yield-uri de aproape 14%, iar analiștii se tem că Portugalia, stat asistat financiar de UE și FMI, va fi următorul membru al zonei euro care-și va restructura datoriile. Pe de altă parte, randamentele portgheze sunt cu mult sub maximul istoric de 18,29% atins pe 31 ianuarie. Diferența s-ar explica prin faptul că BCE a cumpărat obligațiuni portugheze pe 29 februarie