Euroscepticismul a crescut de la respingerea Constitutiei europene

La un an de la respingerea Tratatului Constitutional in Franta (29 martie) si in Olanda (6 iunie), europenii sunt departe de a-si fi domolit euroscepticismul. Dar liderii lor nu si-au pierdut speranta.

“Lupta pentru unificarea Europei trebuie sa continue. Cele doua rezultate negative la referendumurile privind Tratatul european (Franta si Olanda – n.red.) au creat noi provocari pentru Europa, dar au si amorsat o discutie cu cetatenii europeni privind viitorul Europei”, a declarat presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, duminica seara, in ajunul implinirii unui an de la respingerea, in Franta, a Tratatului Constitutional. Un an de “reflectie” pe care si l-au luat liderii europeni si care, departe de a domoli euroscepticismul, mai tare l-a adancit.

Aceasta “amorsare” a dialogului intre cetatenii Europei si liderii ei “a costat” scump Uniunea ale carei proiecte nu mai sunt sustinute la ora actuala de catre populatia tarilor membre si care se confrunta cu cote alarmante ale euroscepticismului. Tratatul Constitutional nu ar fi votat astazi de catre olandezi si francezi, cand se implineste un an de la respingerea lui. Uniunea nu a reusit, in acest an, sa schimbe perceptia cetatenilor asupra Tratatului, astfel ca a decis amanarea definitivarii soartei acestuia pana in 2009.

Iar “lupta pentru unificarea Europei” se pare ca va fi destul de dificila, in conditiile in care procesului de extindere este privit cu scepticism in unele state. Conform unui sondaj de opinie realizat recent de televiziunea olandeza NOS, olandezii ar respinge din nou Tratatul Constitutional, daca el ar fi supus unui nou referendum. De asemenea, ei au o viziune pesimista in ceea ce priveste extinderea cu Romania si Bulgaria – 52% dintre ei s-au declarat impotriva aderarii Romaniei si Bulgariei la UE, iar 68% ar respinge tratatul constitutional european.

In fata acestei situatii, in fata acestei crize identitare si institutionale pe care o traverseaza, oficialii Uniunii Europene trebuie sa gaseasca metode de a remonta increderea cetatenilor in aceasta constructie, de a raspunde preocuparilor acestora si a gasi solutii pentru a ameliora functionarea institutiilor europene, care este dificila, fiind organizata dupa Tratatul de la Nisa, neadaptat unei Uniuni cu 25 de tari membre.

Astfel liderii Uniunii au decis sa vegheze la “capacitatea de absorbtie” a celor 25 tari atunci cand vine vorba de integrarea unor noi state, cu alte cuvinte, sa inaspreasca conditiile de aderare pentru viitoarele tari care vor dori sa faca parte din Uniunea Europeana.

“Capacitatea de absorbtie” nu este un concept nou, a fost discutat la nivelul Uniunii inca din 1993 la summit-ul de la Copenhaga, unde s-au stabilit principalele trei criterii de aderare: respectarea drepturilor omului, existenta unei economii de piata si adoptarea regulilor europene. Pe langa acestea a fost mentionata si “capacitatea de absorbtie”, insa nu a fost definita corespunzator si nu a fost scoasa in evidenta. Insa tot mai multe tari, in frunte cu Franta, au adus, in ultimele luni, in discutie capacitatea Uniunii de a integra state cu diferente culturale, economice si politice majore, iar dupa intalnirea de la Viena de saptamana trecuta, acest criteriu a capatat statutul de “al patrulea criteriu” de la Copenhaga.

“Este de bun-simt ca inainte sa acceptam noi membrii, inainte sa adaugam etaje constructiei, sa ne asiguram ca fundatia este solida”, a declarat ministrul francez al afacerilor europene, Catherine Colonna.

Desi reprezentantii francezi au asigurat ca aplicarea acestui criteriu nu este o metoda de a intarzia procesul de extindere, se pare ca Romania si Bulgaria vor fi, cu putin noroc, ultimele tari a caror aderare nu va fi conditionata de aceasta capacitate de absorbtie, spre deosebire de Croatia si tarile din Balcani, a caror integrare va fi cu siguranta mult mai dificila.