EVENIMENT EDITORIAL / Cioran, asa cum nu-l prea stim

„Les Cahiers de l’Herne” sunt celebre in Franta si nu numai, apar sub conducerea lui Laurence Tacou si sunt dedicate cate unui mare scriitor. Au aparut ca o editura, fondata in 1963 de Dominique de Roux, care a luat, trei ani mai tarziu, forma definitiva a „Caietelor de l’Herne”, cu coperta alba, o colectie de monografii consacrate figurilor mai putin stiute sau „blestemate” ale literaturii, caiete care cuprind articole, documente si texte inedite. Au aparut numere consacrate lui Celine, Borges, Ezra Pound, Michaux, William Burroughs, Ungaretti, Gombrowitcz si altora. In 1972, Dominique de Roux paraseste redactia, care e preluata de Constantin Tacou. L’Herne se deschide spre Est si spre opera unor autori disparuti (Thomas Mann, Dostoievski, Robert Musil, Jung, Nietzsche s.a.), sau spre scriitori „fanstastici” (E.A.Poe, Jules Verne), fara a neglija contemporanii (Eliade, de pilda). Dupa anul 2000, Laurence Tacou ii succede tatalui sau, iar in colectie apar numere consacrate lui Llosa, George Steiner, Paul Ricoeur, Claude Levi-Strauss, Jacques Derrida, Jean Baudrillard, Romain Gary, Noam Chomsky, Rene Girard s.a.

Surpriza apare in acest an, 2009, cu numarul 90 – Cioran*.(Despre aceasta surpriza „Ziarul de Duminica” a mai scris in rubrica Bestseller international). Cioran insusi se impotrivea aparitiei pe timpul vietii intr-un asemenea volum „comemorativ”. Cartea de acum este masiva, peste 500 de pagini, impartita in sapte parti (Scrieri politice; La Scoala paradoxurilor; Apropos de stil; O gandire fara teorie; Portrete incrucisate; Ritm si armonie; Cuvinte; Corespondenta) si cuprinde contributiile unui numar impresionat de persoane – peste 50, de toate natiile (spicuiesc la intamplare din sumar: Marta Petreu, Michael Finkenthal, Ion Vartic, Florin Turcanu, Stelian Tanase, Alain Paruit, Sanda Stolojan, Constantin Noica, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Maurice Nadeau, Francois Mauriac, Lucian Blaga, Mariana Sora, Michel Onfray, Dieter Schlesak, Leon Volovici, Matei Cazacu, Fernando Savater, Norman Manea, Francois Bott, Georges Banu s.a). Volumul cuprinde si doua dialoguri emotionante: Cioran cu Laurence Tacou, din 1987, si Norbert Dodille cu Simone Boue, tovarasa de viata a lui Cioran. Se pare ca s-a iscat deja o controversa apriga in Franta pe marginea acestui volum, pentru ca autorii lui (Laurence Tacou si Vincent Piednoir) n-ar fi cerut acordul niciunei personalitati ale caror texte au fost reproduse aici. Faptul este insa mai putin important pentru aceasta semnalare. Important este ca din volum apare un Cioran extrem de complex. Caietul se deschide socant cu textele politice ale lui Cioran din anii 30, scrise de indata dupa ce fusese in Germania si unde se aratase atat de uimit si vrajit de ceea ce vazuse, incat aderase pe deplin la hitlerism, el care nu suferea mai inainte politica. Tanarul Cioran, cum se spune undeva in carte, „era un romantic intarziat si un decadent”. Atitudinile de atunci au fost intens renegate de Cioran mai tarziu, dar includerea in volum a unor texte din tinerete reusesc sa sustina imaginea aventurii scriiturii cioraniene. „Plin de contradictii si incriindu-se in miezul acestui secol XX atat de sfasiat – scriu editorii -, parcursul uman si intelectual al lui Cioran este, astazi mai mult ca oricand, obiectul unor dezbateri pasionate care, prin ele insele, marturisesc importanta intrebarilor pe care el le ridica – atat pe plan filosofic, cat si istoric sau politic. Prezenta unor documente <<compromitatoare>> trasand un itinerariu contrastant, produse ale unei epoci explicit condamante de filosof, risca sa socheze; dar nu putem intelege nici referintele la Romania, inca din 1949, frecvente in scrisul sau, nici drumul parcurs de ganditor, ignorand acele texte.” Cartea cuprinde articole cu titluri foarte explicite: „Portretul unui tanar scriitor in delirul hitlerist”, „Cioran si evreii”, „Problema evreiasca in opera lui Cioran”, „Cioran supravegheat de Securitate”, „Cioran si excesul cuvantului sincer”, „Cioran si budismul” etc., fragmente din scrieri, din schimburile de scrisori cu personalitati dintre cele mai diverse, ilustrand preocuparile largi ale filosofului, aplecarea spre istorie, antropologie, muzica, literatura, etica, politica si multe altele. Se contureaza chipul unui om foarte complex, imprevizibil (o spune Simone Boue), care injura tot la trei minute (o spune din nou Simone Boue), moralist (ceea ce nega in ultimii ani), nevrozat (o recunoaste intr-un interviu), preocupat de soarta civilizatiei europene („care se va perpetua in America latina” pentru ca „rusii considera ca Europa le apartine, e proprietatea lor”). Iar ceea ce editorii numesc „exercitii de admiratie” dau o imagine uimitoare despre aprecierile de care s-a bucurat Cioran. Fiecare dintre cele sapte parti merita atentie aparte, sub fiecare semnatura apar idei care merita semnalate si retinute. Mult peste spatiul acestei rubrici.  

Incat incheiem spicuind, la intamplare, un text semnat de Francois Fejto: „Cioran a spus odata: <<N-ar fi fost rau daca as fi murit tanar, sa zicem, la douazeci si cinci de ani. Scrisesem deja tratatul asupra disperarii>>. Din fericire pentru noi, a avut vreme sa scrie multe carti care vor marturisi despre geniul autorului lor si despre criza civilizatiei noastre.”

Volumul apare cu sprijinul Institutului Cultural Roman din Bucuresti.     ____

*)L’Herne – Cioran, Cahier dirige par Laurence Tacou et Vincent Piednoir. Les Editions de L’Herne, 2009.