Exerciții de scriere/ de Ziarul de duminică

Enciclopedia puștilor

826 Valencia

642 de exerciții se scriere creativă

Pentru copii între 8 și 12 ani

Editura Paralela 45

Traducere – Mihaela Pogobnic. Prefață – Simona Popescu.

Dacă ajungi în San Francisco și nimerești pe strada Valencia (scrie Simona Popescu), la numărul 826, ei bine, află că acolo există Centrul de Scriere!. Cum pe lume sunt multe centre, de toate felurile, s-ar putea ca ăsta să fie cu adevărat interesant pentru tine – tu care ai deschis acum această carte. Acolo, la numărul  826, se adună copii și adolescenți ca să scrie! În general, scrisul poate fi foarte antipatic, dacă ne gândim la temele pentru acasă, fie și acelea pentru ora de română. Oare de ce sunt ele antipatice,  de ce nu ne bucurăm când primim teme? Un tânăr autor, Dave Eggers, s-a gândit la toate astea și și-a bătut capul cum să facă el ca scrisul să devină nu corvoadă, ci bucurie, cum să convingă că poate fi și o îndeletnicire în același timp foarte serioasă și foarte haioasă, așa cum e joaca în copilăria mică. Nu simți că obosești când te joci și cu cât te joci mai mult, cu-atât te-ai mai juca. Nu vrei să se termine joaca, niciodată! În joacă îți asumi totul cu mare responsabilitate, intri în fel de fel de roluri, ca și cum ar fi de-adevăratelea.   Chiar dacă nu e realitate, parcă-ar fi!  Ca în vis, te imaginezi în spații și timpuri diferite,  ai câți ani vrei tu și faci multă treabă, ești ocupat, dedicat. Ești tu acolo,   100%.  Cam așa e și scrisul! Ești tu acolo! Acolo e vocea ta, acolo sunt ideile tale,  acolo e combinația ta de cuvinte, potrivirea ta de fraze, unice.

Dave Eggers, scriitorul,  a vrut să salveze creativitatea copiilor și pe cea a adolescenților.

642 de exerciții de scriere creativa e un obiect simpatic, orice s-ar zice. Și, dacă ești elev sau profesor, exercițiile sunt inspiratoare. Uneori, inspirația nu vine de la sine, se ascunde.

Dar ea poate fi descoperită,  provocată. Mă gândesc că mi-ar fi plăcut să dau de-așa carte, copil fiind. Seamănă ce-i în ea cu jocul numit mimă. Primești, la mimă,   un cuvânt și trebuie sâ imaginezi mișcări și mutre de tot felul și-o întreagă coregrafie a mâinilor ca să-i faci pe ceilalți să ghicească despre ce e vorba.   Primești, aici, o idee, faci „mimă” pe hârtie, ca să ghicească ceilalți despre ce e vorba, de fapt, dincolo de ce se vede la prima vedere.

642 de provocări ca să imaginezi, să aranjezi în fel și chip lucrurile din mintea ta,  din imaginarul tău nesfârșit  (de care nici nu știi!).