Exilul fără sfârșit al Regelui/ de Ziarul de duminică

Diana Mandache

Exilul Regelui

Curtea veche publishing

Într-o săptămână în care Casa regală este în doliu, după decesul Reginei Ana, merită să prezentăm cartea istoricului Diana Mandache, apărută la începutul acestei veri. „Titlul cărții – spune autoarea – este o sintagma, cu mai multe semnificații, fiind vorba despre drumul Regelui Mihai, dar și cel al vechii emigrații politice, conexiunile dintre suveran și liderii exilului formând imaginea de ansamblu asupra unei perioade importante din istorie.”

Diana Mandache este istoric, specializată în istoria regalității și autoare publicată în Marea Britanie, Suedia și România. Are stagii de cercetare în arhive din Marea Britanie si SUA. Universitatea din Londra și Foreign Office i-au acordat bursa Chevening, ca profesor-asociat la Colegiul Universitar din Londra. Fundația londoneză „Ion Rațiu“ i-a acordat o bursa pentru aprofundarea studierii patrimoniului regal. Este autoarea mai multor cărti, printre care: „Cotroceniul regal” (2015), „Balcicul Reginei Maria” (2014), „Regele Mihai. Album istoric” (2013), „Patrie și Destin. Principesa Moștenitoare a României” (2012), „Dearest Missy” (Foarte draga Missy — 2011), „Marie of Romania. Images of a Queen” (Maria a României. Imaginile unei regine — 2007), „Later Chapters of My Life. The Lost Memoir of Queen Marie of Romania” (Capitolele târzii ale vieții mele. Memoriile pierdute ale reginei Maria a României — 2004), „Americans and Queen Marie of România” (Americanii și regina Maria a României — 1998). A publicat și articole în revistele Majesty si Royalty Digest Quarterly.

Volumul „Exilul Regelui” cuprinde texte despre Monarhie și exil; Regele și familia; Suveranul, 10 mai și guvernul în exil; Dosare agenți, coduri; Dosarul Regelui, precum și documente  (din arhivele diplomatice române, americane și britanice) și o bogată iconografie. O carte care conturează admirabil portretul unei perioade istorice relevante pentru România.

„În ziua de 30 decembrie, dimineața, la palat au sosit Groza și Dej, care mi-au prezentat documentul privind abdicarea mea. Am incercat să-i conving ca nu pot semna, până nu consultăm și poporul. Mi-au spus că nu este timp pentru așa ceva, replicându-mi ca «așa cum poporul a învățat să vă iubească, așa va învăța să ne iubească și pe noi». Eu am cerut atunci să rămân puțin singur. Am intrat în biroul de lucru, unde am fost înștiințat că legaturile telefonice îmi fuseseră tăiate, garda palatului era arestată, iar în locul ei fuseseră dislocate trupele guvernului. În jurul palatului, erau instalate tunuri îndreptate spre noi. Am încercat să purtăm în continuare tratative, iar după aceea Gheorghiu-Dej și Groza m-au șantajat spunându-mi că, dacă nu semnez abdicarea în câteva minute, cel mult în jumătate de oră, va fi o baie de sânge în România și oricine se va împotrivi va fi lichidat. Cu alte cuvinte, am fost nevoit să semnez. Am făcut-o nu pentru mine, căci nu asta era esenîial, ci pentru că nu am vrut ca din cauza mea să se producă și mai multe suferințe poporului.“ – Regele Mihai, într-un interviu acordat Televiziunii de Stat din Ungaria, în noiembrie 1989.