Exilul în epistole/ de Ziarul de duminică

Grigore Gafencu

O istorie în epistole a exilului românesc

(1939-1940; 1943-1950; 1952-1957)

Editura Vremea

Ediție îngrijită de dr. Dumitru Dobre și drd. Andreea-Iustina Tuzu. Cuvânt-înainte de dr. Andreea-Iustina Tuzu. Traduceri din engleză și geramană de Viorela Dobre. Traduceri din franceză de Varvara Cecilia. Revizuirea traducerilor de Silvia Colfescu.

„Volumul de față se deschide sub atmosfera anului 1939, cu o scrisoare adresată lui Grigore Gafencu de către Mircea Djuvara care exprimă, în fraze puține și scurte, dar atotcuprinzătoare, starea de profundă îngrijorare și preocupările reprezentanților României în afara granițelor țării, într-un context internațional tumultuos, față de raporturile pe care România era de dorit să le stabilească cu Germania: «Azi este însă pentru noi un moment și grav și propice, pe care nu trebuie să-l pierdem. O mare nervozitate domnește în această clipă în sferele dirigente germane, nervozitate care ne poate fi fatală, dacă nu suntem extrem de atenți și de curtenitori față de guvernul german. (…) Germania este gata să dezlănțuie un conflict în care Polonia și România ar fi primele victime, dacă i-am înfățișa pretextul unui gest inamical. (…) trebuie să ne rezervăm o atitudine neutră și chiar amicală față de Germania, cu care ar fi chiar bine să intrăm în oarecare negocieri, dacă nu vrem să fim tocmai noi pretextul dezlănțuirii unui conflict pe care și apusenii, ca și noi, vrem, cu orice preț, să-l evităm; e singura speranță a păcii pentru clipa de față.»

În același registru, al radiografierii contextului internațional al anilor 1939-1940 și al prezentării unor strategii și acțiuni de politică externă românească din această perioadă, se înscriu și următoarele scrisori.” (Din Cuvânt-înainte)

Volumul de față abordează o altă fațetă a activității de excepție a lui Grigore Gafencu, om politic, diplomat și gazetar, aflat în exil, din noiembrie 1941, până la data decesului său, 30 ianuarie 1957. După volumul apărut în 2013, care a făcut referire la urmărirea lui Grigore Gafencu de către structurile Securității, de data aceasta aducem în atenția cititorilor activitatea laborioasă a diplomatului, reflectată în epistole, expediate și primite. Acestea tratează o gamă largă de probleme, de esență fiind: apărarea intereselor României la Conferința de Pace de la Paris; situația politică internațională; gravele neînțelegeri din exilul românesc; rolul său în crearea U.E.F. și N.E.I. Predominante sunt însă scrisorile care analizează, în spirit critic, situația exilului românesc.

Au fost selectate, din fondul de arhivă personal Grigore Gafencu, 97 de scrisori din perioada: 1939-1940; 1943-1950; 1952-1957. Scrisorile sunt însoțite, în mare parte, de note explicative ale editorilor, asupra persoanelor și a evenimentelor istorice la care acestea fac referire.

„Neamul nostru a avut norocul să aibă în ultimul veac numeroși bărbați capabili să-i apere interesele în afara granițelor țării. Nimeni n-a îmbinat însă în mod atât de desăvârșit ca Grigore Gafencu talentul de scriitor politic și însușirile de mare orator, în stare nu numai să convingă, dar să și miște sufletul.”

„Nu cunosc niciun alt bărbat public, care să fi știut să lămurească – în ultimii ani – mai limpede și mai convingător, decât ați făcut și faceți dumneavoastră, adevăratele valori ale civilizației europene și adevăratele date ale problemei politice, care pune astăzi la încercare (și vai, puțini sunt validați!) pe bărbații de stat din lumea întreagă. Prin aceasta v-ați făcut purtătorul de cuvânt al Europei – în tot ce are mai bun bătrânul continent.”  – Brutus Coste.