Exorcism/ de Cezar Ivănescu

! “cum trece-n lume toată slava”

și fiul Omului, bătut, sfărmat cu graba și zăbava, îndură iar Calvarul, mut, cum trece sulița preabine prin trupul celui mai căzut, fie să treacă de la mine tot Răul ce mi s-a făcut! ! “și cum trec nourii pe șesuri ca anii mei care-au trecut” și Verbul, ghem de înțelesuri, azi trece-n guri de balamut, și iarba câmpului și floarea cum trec în pulbere, tăcut, fie să treacă de la mine tot Răul ce mi s-a făcut, dă-mi, Doamne, crezul și pudoarea să trec în pulbere, tăcut, fie să treacă de la mine tot Răul ce mi s-a făcut! ! cum îmi trec limba peste buze buzele care-au cunoscut gura lui Dumnezeu, lehuze apoi te-au lins și te-au băut și mi-au rămas în veci străine și trup și suflet, chip de lut, fie să treacă de la mine tot Răul ce mi s-a făcut! (…) ! latinii circ voiau și pâine, noi voim teatru și căcat, Popor iubind precum un câine Destinul ce și-a prezervat. de-aceea zic, cum trece apa ce ne distinge de bulgari și zic tăcând, cum bate pleoapa, în gând mă rog la Zeii Mari, Sufletul Lumii ce ne ține îl rog, în rugă prefăcut, fie să treacă de la mine tot Răul ce mi s-a făcut! (…)