Experimentele lui Luchian/ de Ziarul de duminică

Muzeul Național de Artă al României vă invită să vizitați expoziția „Ștefan Luchian. Surse și experimente ale modernității”, deschisă în perioada 26 noiembrie 2014 – 26 aprilie 2015 în sala dedicată artei grafice din Galeria de Artă Românească Modernă (Calea Victoriei 49-53). Curatorul expoziției este Dana Crișan, specialist în cadrul Secției de Arte Grafice a MNAR.

Expoziția „Ștefan Luchian. Surse și experimente ale modernității” cuprinde o selecție de treizeci și două de lucrări din colecția Cabinetului de Desene și Gravuri al Muzeului Național de Artă al României vor încânta publicul și vor prilejui interacțiunea iubitorilor de artă cu o parte dintre capodoperele lui Ștefan Luchian (1868-1916), atât din perioada de început a creației sale, cât și din ultimele etape ale vieții.

Student la Școala Națională de Arte Frumoase din București (1885-1889), Ștefan Luchian a încercat să-și croiască propriul drum estetic, diferit de normele vremii, iar cel care i-a deschis orizontul modernității a fost Nicolae Grigorescu, mentorul tinerei generații de artiști din acea perioadă. În expoziție sunt prezentate compoziții realizate sub influența directă a lui Grigorescu (Cap de țărancă), dar și a curentului impresionist (Primăvara – interpretare după Édouard Manet).

Compozițiile lui Ștefan Luchian au variante în pastel și ulei sau în pastel și acuarelă. Pictată în 1901, acuarela Safta Florăreasa este expusă după o absență îndelungată și poate fi comparată cu versiunea ei în ulei din Galeria de Artă Românească Modernă. Realizată la finalul primei perioade de creație, lucrarea marchează trecerea spre capodoperele recunoscute ale artistului din primul deceniu al secolului XX, printre care: Ghereta din Filantropia, Puțul din strada Clucerului, Birt fără mușterii sau către acuarelele pe pânză: Copaci lângă apă și Pe malul Dâmboviței.

Expoziția „Ștefan Luchian. Surse și experimente ale modernității” cuprinde și o serie de portrete în oglindă, care rezumă parcursul vieții sale artistice: tânărul elegant din anul 1898 în noul său atelier amenajat în casa de la șosea, boemul care zâmbește ironic (1902-1904) și în final autoportretul grav din anul 1907, care îi prefigurează moartea timpurie.