Experimentul - un mod de a fi

“Eu cred ca nelinistea il defineste pe artist”, afirma Petru Lucaci, reputat artist plastic, cu numeroase expozitii in tara si strainatate. Fidel proiectelor plastice complexe, el experimenteaza valentele actului artistic printr-o pluralitate de modalitati expresive.

Dintre expozitiile sale dinainte de 1990, este legat indeosebi de proiectul pictural intitulat Geneza (1989) care, din pricina aliajului sau tematic considerat atunci prea indraznet (o tratare experimentala a nudului in cheie mistica), a avut o iesire la rampa dificila. Dupa Revolutie, Petru Lucaci marturiseste a fi trait, ca multi altii, o eliberare, o descatusare energetica, tradusa, in cazul sau, printr-un expresionism agresiv, de un cromatism eflorescent. Specific noii sale faze creative a fost proiectul Ubicuitate (2001), constand din patru expozitii distincte, organizate in spatii diferite si utilizand patru tipuri de limbaj plastic: Noctumbre, la Simeza, Sincronie, la Galeria Selari 13, Corpul ca pretext, la Muzeul Literaturii Romane si Out of Surface, in spatiul atelierului propriu.

“A fi in patru locuri si in interiorul a patru limbaje deodata” este formula fericita prin care artistul sintetizeaza intentiile novatoare ale proiectului Ubicuitate, care a marcat totodata inceputul unei alte etape de creatie. Axata pe problematica negrului, aceasta aduce in discutie o materie noua, cu un camp de expresie specific (carbunele de lemn, impreuna cu tot ce deriva din el, inclusiv praful de carbune, fixat pe panza cu ceara). Lucrarile acestei faze, inaugurata o data cu expozitia Noctumbre, au fost prezentate si in cadrul expozitiei “4 plus 4” de la Muzeul Literaturii Romane, care a reunit creatiile a patru pictori (Marcel Bunea, Adrian Chira, Petru Lucaci si Vasile Tolan) si a patru poeti: Mariana Marin, Mircea Cartarescu, Ion Stratan, Ion Muresan. Daca aceasta expozitie a constituit pentru Lucaci o pledoarie pentru viabilitatea picturii in spatiul artelor contemporane, gandurile sale de viitor au in vedere continuitatea proiectelor de atelier de investigare a negrului – programatic ales ca suport ideal pentru un exercitiu de limbaj. Tema va fi cercetata si la nivel teoretic, in cadrul lucrarii de doctorat a artistului, intitulata simplu Despre negru (conducator stiintific: prof. univ. dr. Zamfir Dumitrescu). Cercetarea se va extinde si asupra altor limbaje plastice, inspirate de noile medii: foto, digital, video. In cele din urma, din dorinta de a depasi statismul imaginii, va rezulta si un film. “Nu poti ramane in forma de expresie care te-a consacrat”, este crezul artistului, adept al experimentului continuu, dar si al subtextului poetic: “Precizia cercetarii este, fundamental, fapt artistic, provenind din subiectivitatea artistului. Mediile actuale nu exclud dimensiunea poetica”. In orice caz, rigoarea teoretica e indispensabila dimensiunii didactice. Lector la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, Petru Lucaci gaseste extrem de stimulativ contactul cu generatiile tinere: “te face sa fii mereu in forma, sa ai ce spune. Nu te lasa sa atipesti”. De altfel, artistul se autocaracterizeaza ca un cautator spiritual prin intermediul plasticitatii, un perpetuu peregrin, care strabate drumul neplanificat de la policromie spre monocromie: “Drumul spre cunoastere este mai atractiv decat concluzia. Orice noua expozitie trebuie sa fie o surpriza. Artistul nu se poate sustrage dinamismului general al societatii”.