Exportul managerilor români: ce multinaționale și-au recrutat executivii de pe piața locală

Și-au găsit locul peste tot în lume – în Europa, America, Asia sau Africa -, câștigă bine și, spre deosebire de ceilalți conaționali care lucrează în străinătate, păstrează o relație lipsită de revoltă cu țara natală. Nu sunt resemnați, nu exclud gândul de a se întoarce să lucreze aici și nici nu văd în România o țară cu lipsuri multe și oportunități puține. Ei nu au plecat de la rău la bine, ci de la bine la mai bine, iar toată povestea relocării nu poartă încărcătura unei tranziții fundamentale, ci reprezintă mai degrabă o experiență personală și profesională nouă și prin care trebuie să treacă, la un moment dat, orice manager cu pretenții.

Mariana Gheorghe, care conduce cea mai mare companie din România – OMV Petrom -, Liliana Solomon, CEO Vodafone, sau Călin Drăgan de la Coca-Cola sunt doar câteva exemple de oameni care, până să ajungă să conducă afaceri mari în România, au condus divizii sau departamente în străinătate. Se întâmplă în orice domeniu, iar importul și exportul de manageri a devenit un fenomen firesc. Mulți văd în mandatele internaționale pe care le primesc cel mai bun stagiu de pregătire pentru o poziție mai importantă și, de multe ori, evoluțiile ierarhice ulterioare le confirmă supozițiile.

Să luăm un exemplu concret: Cristian Negrescu lucrează ca senior director de operațiuni pentru categoria de ciocolată la nivel global în cadrul Kraft Foods. Numirea în această funcție a avut loc în urmă cu trei luni, însă cariera de expat și-a început-o în urmă cu 12 ani, când, din funcția de director tehnic adjunct la fabrica din Brașov a Kraft Foods România, a fost trimis la Strasbourg, ca responsabil de servicii tehnice al Kraft Foods Franța. În 2000, primește postul de director de producție la fabrica din Halle, lângă Bruxelles, iar cinci ani mai târziu este numit director de operațiuni al Kraft Foods Belgia. Rămâne în continuare un român expatriat, pentru că în 2008 devine directorul de dezvoltare și inginerie al Kraft Foods America de Nord, în divizia de snacks. Acum locuiește la Zürich. Nu se gândește la ce-ar fi fost dacă ar fi rămas în România, dacă o ascensiune ierarhică la nivel local i-ar fi asigurat o viață mai liniștită, dar poate mai săracă în satisfacții profesionale. “Sunt convins că deciziile pe care le-am luat în viață ar fi lăsat loc de mai bine, mai pragmatic, mai eficient. Dar cu certitudine, o decizie bună a fost când, împreună cu familia, ne-am hotărât să ducem o «viață migratoare». Vom avea o groază de amintiri spectaculoase pentru pensie”, spune Cristian Negrescu.

Pentru traseul profesional în cadrul celui de-al doilea producător mondial din industria alimentară dă “vina” și pe o combinație reușită dintre “sprijinul și încrederea unor lideri de valoare” și o anumită doză de noroc “în momentele de turnură ale carierei mele: m-am aflat la locul și la momentul potrivit”. Dincolo de asta, Kraft Foods este o companie care, în general, încurajează transferul de talente de pe o piață pe alta. Numai la nivel de management, filiala din România și-a trimis reprezentanți în Austria (unul), în Elveția (trei), Serbia (unul) și Ungaria (doi).

De altfel, industria bunurilor de larg consum s-a transformat, în ultimii ani, într-unul dintre cei mai activi exportatori de manageri. Sigur, o ierarhizare a celor mai generoase companii din acest punct de vedere și, implicit, a industriilor de care aparțin este limitată și dependentă de investițiile străine dintr-un anumit domeniu. Altfel spus, numărul managerilor români relocați în străinătate din industria auto, spre exemplu, este foarte mic, tocmai pentru că nu prea ar avea unde să se relocheze, în timp ce în sectorul bunurilor de larg consum, al serviciilor financiare sau al producției farmaceutice, lucrurile stau mult mai bine datorită intrării în piață a unui număr mare de jucători internaționali. Simona Popovici este cel mai recent exemplu de manager format în cadrul unei companii multinaționale, din al cărei plan de carieră face parte relocarea în străinătate. De la 1 ianuarie 2011, fostul director de resurse umane pentru România și Moldova al Coca-Cola HBC România va prelua funcția de director of rewards al Coca-Cola Hellenic și se va muta în Grecia, la sediul central al companiei. Deocamdată face naveta între Atena și București și se împarte între preluarea responsabilităților impuse de noua funcție și predarea atribuțiilor către noul manager de resurse umane din România.

Nu la fel de ușoară a fost decizia de a pleca pentru Marius Perșinaru, fostul country general manager al Xerox România și Moldova și, ac tualmente, chief operating officer al diviziei Xerox pentru țări în dezvoltare – DMO East. De mai bine de un an, Perșinaru lucrează la Londra, unde are în subordine directă cinci directori generali, care, la rândul lor, acoperă cinci regiuni, cu 120 de țări și peste 3.000 de angajați. Perșinaru coordonează operațiunile Xerox din zona de est a piețelor emergente, zonă care include Europa Centrală și de Est, Israel, Turcia, Rusia, Orientul Mijlociu, Africa și India. A ales să plece împreună cu familia și, la un an și trei luni de la relocare, încă se află “în plin proces de acomodare”.

Probabil și pentru că îi lipsesc foarte multe de acasă. “Îmi lipsesc familia, prietenii, Branul, cidrul de mere producție personală, telemeaua proaspătă, cremvurștii vrac, ciolanul afumat… Sper să nu fi uitat ceva”, spune amuzat Perșinaru. Din punct de vedere profesional, se simte însă mai împlinit, pentru că acum are un rol mult mai important față de vremea când conducea operațiunile din România ale companiei și pentru că începuse să simtă nevoia unei schimbări.

Dacă ar fi ca managerii români expatriați să organizeze întâlniri de socializare, indiferent de companiile unde lucrează, probabil cei mai mulți s-ar strânge la Londra, iar întâlnirea ar fi destul de pestriță, având în vedere că vin din toate domeniile – IT, bunuri de larg consum, servicii financiare sau farma. Xerox, JTI, Procter & Gamble, UniCredit sau Pfizer sunt câteva dintre companiile care au trimis români în capitala Marii Britanii.

Și Sergiu Puianu de la UniCredit tot la Londra lucrează. De la 1 septembrie este director EEMEA markets (Europa de Est, Orientul Mijlociu și Africa) în UniCredit Corporate & Investment Bank, după o perioadă de doi ani când a fost detașat internațional la Viena, unde s-a ocupat de markets and training support în departamentul EEMEA din Bank Austria AG.

S-a format însă ca bancher în România, unde a fost, printre altele, șef de departament la HVB România și mai apoi, după fuziunea dintre UniCredit și HVB, a fost INM sales director (pentru piețele internaționale) la UniCredit Țiriac Bank.

Unde lucrează managerii români

Harta țărilor unde românii ocupă funcții de management are marcată în cea mai mare parte Europa, însă nici Statele Unite ale Americii sau Asia nu sunt ocolite. În SUA, cei mai mulți români sunt cei care lucrează în domeniul IT, Adobe, Microsoft sau Electronic Arts având oameni de bază acolo. În Asia lucrează români de la Metro, iar Europa este destinația managerilor din industria bunurilor de larg consum, farmaceutice sau servicii financiare. Britanicii de la GlaxoSmithKline au trimis manageri români chiar și în Egipt, așa că punctăm un steguleț și pe harta Africii.

Ulrik Rasmussen, partener în cadrul firmei de executive search Pedersen & Partners, spune că acest fenomen era foarte rar întâlnit în urmă cu opt ani, atunci când a venit în România el însuși ca manager expatriat, însă a luat amploare în ultimii patru-cinci ani. Cunoaște bine stilul și caracteristicile managerilor români și face chiar o apreciere neașteptată: “România are cel mai mare și mai bun bazin de talente din Europa Centrală și de Est, așa că dacă un grup are nevoie de un manager din această zonă, se uită în primul rând la România. În general, managerii români sunt recunoscuți pentru competențele lor tehnice deosebite”, afirmă Rasmussen. Nu trece însă cu vederea faptul că au fost și destule cazuri de manageri relocați în străinătate care nu au reușit să confirme așteptările celor ce i-au preluat. “Nu este neapărat vina lor. Probabil că au plecat fără să fie pregătiți, însă de acest lucru trebuia să-și dea seama cei care le-au făcut planul de carieră”, comentează Rasmussen.

Cât câștigă

În ceea ce privește salariile acestor manageri, situația este un pic mai complicată. Deși în cifre absolute salariile din străinătate sunt întotdeauna mai mari, uneori chiar duble sau triple față de cât câștigau în România, raportate la puterea de cumpărare și costul vieții din țara unde ajung, diferențele se reduc până aproape de zero. În ultimii doi ani, criza a delimitat și două tabere clare, ale managerilor pro și contra expatrierilor. Tot mai puțini, spun head-hunterii, sunt cei ce fac demersuri pentru a pleca din țară. Preferă stabilitatea locului pe care îl ocupă aici și înțeleg că acum presiunile sunt cu mult mai mari în afară. Acești factori, corelați cu intrarea într-un mediu complet străin, fac adaptarea mult mai anevoioasă. Pe de altă parte, a scăzut și numărul expaților care au venit să conducă afaceri în România. Deocamdată, așadar, piața a intrat într-un recul. Managerii care tânjesc la o carieră internațională rămân însă pe poziții și își așteaptă rândul la relocare.