Expoziții cu scandal, expoziții interzise/ de Daniel Nicolescu

Arta se poate izbi de drepturile fundamentale ale omului, de regulile elementare ale moralei și poate, astfel, să fie pusă în afara legii. Această concluzie circulă liberă nu în Anglia victoriană și nici în Bucureștiul anilor 80, ci acum, în secolul XXI, în spațiul public al unei capitale a tuturor artelor și libertăților, Parisul.

Un prim impact: februarie 2009, expoziția “Our Body” (foto 4), organizată în Espace 12, Madeleine. Manifestarea pune laolaltă 17 corpuri umane, întregi sau disecate și își anunță clar scopul didactic și estetic. Două ONG-uri, “Împreună împotriva pedepsei cu moartea” (ECPM) și “Solidarité Chine”, sesizează Tribunalul parizian, așa încât judecătorul Louis-Marie Raingeard, invocând “o atingere ilicită la adresa trupului omenesc”, scopurile comerciale ale expoziției, lipsa de decență și, nu în ultimul rând faptul că toate cadavrele expuse aparțineau unor chinezi (ceea ce, potrivit “Solidarité Chine”, putea duce la suspiciunea că trupurile erau legate de un trafic în care era implicată și poliția chineză), îi somează pe organizatori să închidă expoziția în regim de urgență, sub amenințarea că fiecare zi de întârziere va însemna o amendă de 20.000 de euro. Asociația Encore Events, organizatoarea manifestării (care nu se afla la prima sa ieșire în public), invocă scopurile de vulgarizare științifică, atacă hotărârea dată pe temeiuri “ecleziastice și de natură personală”, dar Curtea de Apel este neclintit. Expoziția își închide definitiv porțile.

O expoziție fără aer profanator și ofensant la adresa drepturile omului iscă, chiar în aceste zile, o nouă dezbatere asupra granițelor de exprimare ale artei. La Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris, primăria hotărăște să limiteze riscurile intrării sub incidența legii a unei expoziții semnate de un clasic în viață, Larry Clark*. Este vorba despre o premieră spectaculoasă într-un muzeu francez: o expoziție artistică e interzisă tinerilor sub 18 ani. Lumea artistică acuză fățiș “aplicarea literală a Codului Penal domeniului artistic” și amintește scandalurile trecutului, legate de opere acum “inocentate”, precum “Les Fleurs du Mal” sau “La petite”, filmul din 1978 al lui Louis Malle. Avocatul Emmanuel Pierrat pune punctul pe “i”: “Anticipând o eventuală plângere din partea vreunei asociații, Muzeul de Artă Modernă trimite un semnal de autocenzură tuturor instituțiilor, creează un soi de autojurisprudență și aprinde un stop roșu care-l mâhnește pe apărătorul libertății de expresie, pe iubitorul de artă și pe tatăl de familie care sunt.”

Regizor de recunoaștere internațională și nume mitic în fotografia secolului XX, Clark și-a lansat primul albumul fotografic, intitulat “Tulsa”, în 1971 (era vorba despre fotograme descriind viața dependenților de viteză și de droguri, care au fost folosite ca sursă de inspirație de către Scorsese în “Taxi Driver” sau de Gus Van Sant în “Drugstore Cowboy”). De-atunci a tot fotografiat adolescenți, fie ei skateboarders newyorkezi, fie locuitori ai ghetourilor latino din Los Angeles, aducând în albume sau în expoziții viața cotidiană a tinerilor care experimentează drogurile, sexul sau armele de foc, rătăcindu-și reperele și intrând într-o dezolantă derivă.

Foarte “sexuale”, voaioriste, circa 15 dintre fotografiile prezente în selecția pariziană au șocat autoritățile care au produs ucazul prohibitiv. În chip de răspuns, Larry Clark (foto 3) a mormăit în barbă: “Este o decizie stupidă, care reprezintă o insultă la adresa adolescenților și a vieții lor.” Nu și-a retras însă expoziția și nici nu s-a formalizat prea tare la vernisaj, pentru că, în urmă cu mulți ani, artistul știa deja ce-l așteaptă: “Am început să fac fotografie în timpul anilor Eisenhower, când realitatea din jurul meu însemna alcool, drog și incest. Nimeni nu accepta să vadă asta, așa că m-am hotărât să mă aplec asupra subiectului. La fiecare nouă operă, mi se zicea că am mers prea departe, dar ăsta e rostul artei, să meargă prea departe.”

*) Larry Clark, “Kiss the Past Hello”, Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris, 8 octombrie, 2 ianuarie

DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al Universității București, Facultatea de filologie, secția română-portugheză. Redactor principal (și, începând cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară, cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale, începând cu 1974. Redactor și art-director la diverse publicații din țară. A semnat mai multe volume de traduceri și un volum de interviuri. Din anul 2000 până în 2009 – editor executiv la Ziarul de Duminică.