Versiunea completă
Ziarul de Duminică

Falsificatori de geniu/ de Daniel Nicolescu

Un scandal de amploare a zguduit piața europeană, iar negustorii de artă modernă din Germania, Elveția, Franța și Anglia stau cu sufletul la gură în așteptarea unor clarificări. În joc sunt mai multe zeci de milioane de euro și autenticitatea a numeroase opere aparținând unor pictori expresioniști și suprarealiști, printre care îi amintim pe André Derain, Fernand Léger, Heinrich Campendonk și Max…

Adrian Voicu · 16 decembrie 2010 · 3 min de citit

Un scandal de amploare a zguduit piața europeană, iar negustorii de artă modernă din Germania, Elveția, Franța și Anglia stau cu sufletul la gură în așteptarea unor clarificări. În joc sunt mai multe zeci de milioane de euro și autenticitatea a numeroase opere aparținând unor pictori expresioniști și suprarealiști, printre care îi amintim pe André Derain, Fernand Léger, Heinrich Campendonk și Max Ernst. Ce s-a întâmplat de fapt? Presa din Germania a dezvăluit existența a două pseudocolecții, numite “Jägers” și “Knops”, constituite oficial în anii 1920-1930, din tablouri achiziționate de Werner Jägers și M. Knops de la Galeriile Flechtheim și Schames. Tablourile incriminate purtau pe dos etichete marcate “Alfred Flechtheim”, erau înrămate în manieră similară și fuseseră complet necunoscute înainte de 1995. În data de 27 august 2010, ca urmare a plângerilor unor galeriști elevețieni și a clienților lor internaționali, poliția germană i-a arestat pe principalii actori ai afacerii, Wolfgang și Helene Beltracchi (soț și soție) și Jeanette S., sora Helenei.

Povestea colecției fictive “Jägers” s-a născut din imaginația îndrăzneață a lui Wolfgang Beltracchi. Cu ajutorul surorii sale, Helena vindea tablourile, mai ales prin intermediul casei de licitații Lempertz din Köln, istorisind că bunicul lor, Werner Jägers, avea o importantă colecție de pânze. După recordul mondial (2,4 milioane de euro) obținut de un tablou al lui Heinrich Campendonk (foto 1) la Lempertz în 2006, este descoperită pe spatele lui eticheta “Flechtheim”. Certificatul de autenticitate însă lipsește. Achizitorul, compania Trasteco din Geneva, reclamă acest lucru Casei Lempertz și îl chestionează pe Ralph Jentsch, specialistul Galeriei Flechtheim, în legătură cu eticheta. Acesta din urmă hotărăște fără ezitare: eticheta este grosolană și falsă. În plus, analiza chimică solicitată de cumpărător dezvăluie prezența în pictură a unui compus care nu exista în 1914, presupusa dată de execuție a tabloului. În 2008, galeriștii Henze & Ketterer din Berna, cumpărători ai unui (fals) Max Pechstein de la Lempertz, se alătură și ei acuzațiilor. Trebuie precizat că, până în prezent, Lempertz (care a făcut greșeala – deliberată sau nu, rămâne de văzut – de a nu cere certificate de autenticitate din partea experților) nu și-a despăgubit clienții.

Potrivit legii germane, cei trei acuzați pot fi ținuți în arest preventiv până în februarie 2011. Până atunci, proprietățile lor imobiliare au fost ipotecate, potrivit “Der Speigel”, pentru 2,5 milioane de euro. O sumă absolut derizorie în raport cu prejudiciul produs. Spre lămurire, ar trebui amintit că un singur tablou al lui Max Ernst, “Pădure” (foto 2), din 1927, a fost propus spre achiziție de către galeria pariziană Cazeau-Béraudière (care a mai negociat cel puțin alte cinci pânze din colecția “Jägers”) la Bienala Anticarilor de la Paris, din 2006, contra sumei de 6 milioane de euro.

Citește și