FANTASY & SF/ Heeche ii așteaptă pe Asasini

Intâlnire cu Heeche
(Nemira, 2009, traducere Mihai-Dan Pavelescu) este cel de-al
treilea roman din Saga Heeche, după Poarta (Nemira,
2008) și Dincolo de orizontul albastru (Nemira, 2009). A mai
rămas de apărut doar volumul Analele Heeche, pe care fanii
il așteaptă spre sfârșitul anului. Rămâne de văzut dacă și editura
și-a propus aceași termen sau ne lasă să așteptăm până in
2010.
Romanul continuă aventurile
spațiale ale lu Robinette Broadhead, acum bătrân, pe moarte, in
fața unor operații chirurgicale complicate și, apoi, a trecerii
dincolo de moarte, ca inteligență artificială, cu Albert
(Einstein), programul lui secretar-factotum, cu Essie, soția
superinteligentă și, in fine, cu apariția Klarei, salvată din gaura
neagră unde rămăsese blocată la sfârșitul primului vlum. Și,
evident, cu ceea ce așteptau toți cititorii si anume apariția
ființelor Heeche, mai puțin spectaculoasă insă față de orizontul de
așteptare. Poate in volumul patru, cel final…
Povestea este coerentă, e vorba
despre salvarea lumii, așa cum ii stă bine unui roman de aventuri,
apar inamici personali ai lui Broadhead, dar și teroriști, se face
paradă de averea lui și de poziția puternică in societate, de
relații in Congres și la Pentagonul Inalt, Essie inșiră programe
care de care mai uluitoare, performante etc. Apare și un conflict
sentimental de care are parte Broadhead, prins intre Essie și fosta
iubită, Klara, pendularea bărbatului intre cele două găsind cu greu
răspunsul la intrebarea “Si care dintre ele este Adevărata
Dragoste?”, acesta fiind numele pe care l-a dat celei mai noi nave,
ambiguu, ințelegând fiecare ce vrea, dar… Dar.
Unde e Robin Broadhead,
personajul interesant din primul volum? Unde e Gelle-Klara Moynlin,
iubirea lui, căreia ii prevedeam un mare viitor, dar care a fost
absentă in cel de-al doilea volum, iar acum, când in sfârșit apare,
nu avem parte de ea decât in câteva secvențe, și acelea desul de
subțiri? Și, la urma urmei, unde sunt Heeche? Sincer, mă așteptam
la mai mult de la un roman cu numele Intâlnire cu Heeche.
Apucăm să-i “vedem”, să știm cum arată, să știm că au gânduri bune
și că alții, Asasinii, sunt cei răi… Probabil in cel de-al
patrulea roman ii vom intâlni și pe Asasini. Sper că vor fi o
prezență mai consistentă decât au fost Heeche in acest roman in
care cititorul, ca și autorul, face slalom printre firele narative,
ideile par imprăștiate, se sare de la una la alta și poate de aceea
destul de des se reiau fraze care au mai fost, ca să nu mai vorbim
de obiceiul (parcă al unui scriitor de duzină, autor de foiletoane)
de a face din când in când câte o recapitulare, gen “și in acest
timp cutare face aia, cutărescu face ailaltă”, care poate fi o
găseliță interesantă stilistic, dar abuzul de acest procedeu lasă
totuși o impresie nu tocmai plăcută.
Altceva. Dacă in Poarta,
inserțiile din text erau fragmente din rapoartele de zbor, anunțuri
de mică publicitate, lecții ale instructorilor, care completau
“peisajul”, in acest al treilea roman fragmentele respective nu par
a fi decât niște note ale autorului, scrise la o revizuire a
textului, cu grija celui care a uitat să spună ceva și și-a amintit
acum, la spartul târgului.
Una peste alta, m-a cam
dezamăgit Pohl de data asta, am impresia că seria Heeche n-a dat
decât un singur roman viabil, restul fiind doar contract,
tranzacție comercială. Se și vede, de altfel, din reacțiile celor
care propun și hotărăsc marile premii. Primul roman a luat cinci
premii, al doilea a avut trei nominalizări și un loc 2 la Locus, al
treilea un loc 3 Locus, iar al patrulea locul 6 Locus. Bine că s-a
oprit la timp.