Faptele vorbesc

• Pentru a avea o imagine asupra managementului cultural, e bine sa facem un inventar, fie si aproximativ, al firmelor si institutiilor care intra in discutie. Dupa ce parcurgeti cifrele si listele de mai jos, ganditi-va cate si ce fel de mesaje ati primit, de-a lungul anilor, de la societatile respective.
• In subordinea Primariei Bucuresti exista zece teatre, plus Tandarica, Teatrul de Revista, Circul, Filarmonica, Opera, Opereta, Centrul cultural ArCub, Studioul Casandra si Studioul de concerte Radio.
• In afara de Capitala, teatre nationale mai sunt la Targu-Mures, Craiova, doua la Cluj, doua la Iasi. Operei din Bucuresti i se audauga cele din Cluj (2), Iasi si Timisoara. Alte 26 de institutii in subordinea MCC: Administratia Fondului Cultural National, Artexim, Biblioteca Nationala, centre culturale, de pregatire profesionala, studii si cercetari in domeniu, CNC, CN al Dansului, CN de Arta, de Cultura a Romilor, Institutul de Memorie Culturala, Editura Video, Romaniafilm etc.
• In total, exista in Romania 70 de teatre in subordinea MCC sau a primariilor, la care se adauga 20 de teatre private in Bucuresti. Numarul sau lista celor din provincie nu exista nicaieri.
• Avem, la nivel national, 747 de muzee si colectii. In domeniul cartii, functioneaza 1.250 de edituri (dintre care doar 14 sunt inregistrate la OSIM!).
• De reclama TV pentru institutiile si produsele de cultura nu prea poate fi vorba, din motive de preturi piperate. Exceptiile apar atunci cand televiziunea respectiva este direct implicata intr-un eveniment (partener media sau coproducator). Promovarea prin revistele culturale este superflua, de vreme ce tirajul cartii este substantial mai mare decat cel al publicatiei care o prezinta! In fine, mediatizarea in cotidiane se bazeaza mult mai mult pe relatiile personale decat pe contracte de publicitate.Toate aceste tipuri de situatii au insa un numitor comun: subiectivismul aleator. Un cititor care vrea sa stie care sunt cele mai bune zece carti/ filme/ spectacole/ concerte ale momentului (sau, mai modest, care sunt toate titlurile de pe piata ale unui autor) nu se poate baza pe presa. Astfel de informatii le va putea obtine doar de pe internet (exista un mare numar de librarii si reviste virtuale). Cine n-are acces la internet – asta e!

• Outdoor-ul inseamna, in Romania contemporana, in proportie de peste 90%, afise lipite peste alte afise, in orice loc cu putinta. Banerele de-a latul strazii si posterele de cateva etaje pe fatada blocului nu au legatura cu cultura.
• Prima eroare a managementului cultural este aceea de a proiecta un eveniment fara buget de publicitate sau cu fonduri nesemnificative. Indiferent cat de putini bani ai, un procent relevant trebuie dirijat de la bun inceput spre promovare – altfel, efortul e cvasi-inutil.
• A doua lipsa majora este incapacitatea sau refuzul de a lua in calcul metodele de promovare extrem de putin costisitoare sau chiar gratuite. Iata cateva dintre ele:

– o persoana implicata in orice fel si in orice masura intr-un produs/ eveniment cultural nu are voie sa apara intr-o emisiune radio/ TV sau sa dea un interviu presei scrise fara sa pomeneasca, macar in treacat, despre respectiva entitate;
– o institutie culturala, privata sau de stat, nu are voie sa organizeze un eveniment fara sa-si asigure prezenta (anuntata dinainte) a cat mai multor vedete, nu neaparat din domeniul acelui eveniment sau al culturii in general; intr-un fel vine si scrie presa despre o lansare de carte daca este de fata un profesor universitar exceptional cunoscator al temei, dar anonim – si altfel daca participa, chiar fara sa zica nimic, bine cunoscuti artisti, politicieni, muzicieni sau orice alte VIP-uri; e cumva ceva rusinos daca e prezenta o creatoare de moda, de pilda? Din contra, unii dintre clientii si admiratorii respectivei vedete vor fi curiosi sa afle ce-i cu cartea aceea!;
– este extrem de important daca un eveniment cultural este pluri-disciplinar: vernisaj + recital de vioara, lansare de carte + pantomima, premiera teatrala + expozitie in foaier etc. Pe langa benefica infratire a artelor, vorbim despre cresterea semnificativa a sanselor ca un canal TV sa reflecte evenimentul;
– nu e asa de greu sa “atasezi” unui eveniment cultural o dimensiune automat mediatica; cel mai simplu si mai de impact este sa alegi un cadru neconventional, pe cat posibil rezonand cu evenimentul/ produsul cultural respectiv: o carte despre cosmos sau SF se poate lansa la Observatorul Astronomic, una despre natura sau poezie lirica – la Gradina Botanica, un roman cu multa sexualitate – intr-un sex-shop; unul despre revolutie – in Piata Universitatii etc. Nici nu va da prin gand cate firme si institutii sunt superfericite de un astfel de cross-promotion fara obligatii financiare!

• Fireste, management cultural nu inseamna doar promovare, alegerea locatiei unui eveniment si invitati alesi in mod inteligent. Iata doar cateva dintre greselile care se fac in celelalte dimensiuni ale managementului cultural: carti bune, prost traduse; coperte anonime, fade, care nu comunica nimic; rareori doar numele autorului vinde cartea; vernisaje si lansari de carte fara “desfasurator”, fara un scenariu, improvizate, lalaite, poticnite; spatii improprii, inghesuite, prost aerisite; evenimente la care (mai ales vara!) cei prezenti nu au la dispozitie macar un pahar cu apa.