Fara stelute

N-avem ce sa facem, trebuie sa urmarim in continuare evolutia Vodafone cu toate campaniile sale agresive de impunere a noului brand. Alte cateva clipuri au fost lansate, mai putin scumpe decat deja celebra “musculita”, dar parca ceva mai simple si destepte. Un spot e sigur pe placul meu, pentru ca aduce un spirit polemic placut impotriva cliseelor publicitare.

Este vorba despre spotul in care un tip ne arata pur si simplu niste cartoane cu noua oferta. Cam cum facea Bob Dylan intr-un clip celebru. Simplu, eficient si ironic. Ironic pentru ca sunt luate peste picior ofertele “cu steluta”. Si acest spot are o steluta: explicatia este pe ultimul carton – de fapt, este o oferta fara niciun fel de asterisc, fara explicatii suplimentare. Este astfel subminata una dintre practicile cele mai tampe din publicitatea romaneasca: pacalealea cu asterisc! Nimeni nu spune ca nu functioneaza. Dar exista un intreg abuz al acestor note de subsol – cu care incearca si CNA-ul o lupta, nu prea eficienta deocamdata -, un abuz care pana la urma desemneaza increderea nestramutata a companiilor in naivitatea consumatorului roman…

Celalalt spot Vodafone, cel pentru convorbirile internationale, in care niste personaje apar transfigurate de bucuria convorbirii cu cei dragi, este destul de subtil, cam plicticos si mult-mult prea impregnat de spirit optimist de corporatie. Daca asta e trendul, nu prea ai ce sa faci, astepti sa le treaca. Atuul incontestabil (ca si in cazul spotului cu “musculita”) este muzica. De data aceasta, o trupa foarte buna, nu prea cunoscuta la noi, Hooverphonic, cu melodia “Mad about you”. Si uite asa se intampla ca o melodie foarte draga mie se face praf prin difuzari repetate pana la satietate. Cam asa se intampla cu Mozart sau Brahms, foarte iubiti la un moment dat de companiile de detergenti. Muzica buna difuzata des se descompune. Asa ca le port pica celor de la Vodafone ca s-au gasit tocmai acum sa-mi atace play-list-ul personal.

Amuzanta ideea celor de la Next Cap sa exploateze legenda poetului Ovidiu in reclama pentru vinul “Lacrima lui Ovidiu”, vin “licoros”, sper sa fi inteles bine. Spun amuzanta pentru ca orice literat stie cam care erau trairile lui Ovidiu pe taramurile dobrogene: era disperat, plangea dupa fastul si stralucirea Romei si-i venea sa-si ia zilele printre barbarii geto-daci de pe aici. Asa ca imaginea idilica a poetului din turn din ochii caruia cad seminte de vita-de-vie nu poate sa nu ne aduca un zambet pe fata. Verdict, pe scurt: se putea ceva mai bine de atat.

Noi observatii pe marginea campaniilor sociale. Mi se pare deja enervanta maniera publicitara in care este tratata coruptia. Incep sa cred ca oficialitatile sau ONG-urile dau vina pe cetatenii pe care ar trebui sa-i reprezinte. N-as exagera daca n-ar exista un sambure de adevar. Sa ma explic. Exista un spot, sustinut de cateva organizatii, in care teza este una veche de cand lumea: coruptia este peste tot, este generalizata, turnati aici! Suntem indemnati sa sunam la un telefon verde pentru a relata cazuri de coruptie in Ministerul Administratiei si Internelor. Evident, fundamental, teza e buna. Dar ea este reprezentata astfel: niste copii, intr-o gradinita, unul dintre ei fiind costumat in politist, se joaca “de-a spaga”. Si acum sa fim intelesi: mica coruptie in Romania e o bagatela pe langa marea coruptie. Nu are rost sa incepem cu intrebari de tipul “cine a fost primul, oul sau gaina?”, dar Bruxelles-ul, am eu senzatia, este ingrijorat mai mult de marea coruptie care zace pe sub autostrazi, pe sub privatizari scandaloase, decat de cei 500.000 dati unui politist ca sa-ti iei carnetul mai repede. Poate e doar o senzatie. In plus, chiar am impresia ca coruptia “mica” se diminueaza. In schimb, cazurile de mare coruptie treneaza, se complica, enerveaza. O campanie sociala adevarata ar trebui sa preseze mai ales rezolvarea cazurilor mari. Nu sa mizeze tot timpul mai ales pe acest omniprezent sentiment de culpa “in masa” pe care romanii si-l asuma de atata timp cu zambetul pe buze. Personal, incep sa ma simt deranjat cand aud “coruptia e peste tot”. La mine nu e.

* Costi Rogozanu este redactor-sef al revistei Apropo, comentator in domeniile cultura, mass-media