Farmecul irezistibil al filmului independent

Cu o suma de bani aproape simbolica – 2.500.000 $ -, obtinuta de la un sponsor, o poveste inspirata de copilaria lui, in New Jersey, si un titlu despre care a cerut parerea tuturor prietenilor care ii intrau in casa, regizorul debutant Zach Braff a reusit sa realizeze un film cu totul si cu totul original. Ca orice film independent, “Garden State” este non-conformist, necomercial, neobisnuit, neostentativ si facut cu aerul ca pe regizorul-scenarist-actor principal pur si simplu nu-l intereseaza decat sa spuna cuiva povestea lui, ca si cum ar recompune-o pentru vechii prieteni intr-o seara la gura. Nimic din ceea ce se spune aici nu are de-a face cu cliseele si poza ostentativa. Cele trei personaje principale sunt mai aproape de structura antieroului, cu hibele, esecurile si existentele lor anonime, care nu le impiedica insa sa aiba imaginatie si idei iesite din comun. Cel mai extravagant personaj este, categoric, cel principal, Andrew Largeman (interpretat de Zach Braff). Tanar actor obscur, a carui relativa notorietate se datoreaza interpretarii unui sportiv retardat intr-un serial de televiziune, lucrand ca ospatar intr-un restaurant vietnamez in restul timpului si traind de la 9 ani dopat cu pastile de litiu (prescrise de tatal sau, psihiatru de profesie), Andrew are prilejul sa se trezeasca din letargie – la propriu si la figurat – cand este chemat in casa parinteasca din New Jersey, unde nu mai fusese de ani de zile, pentru a lua parte la inmormantarea mamei lui. Toata aceasta calatorie, regasirea fostilor colegi de scoala (unul ajuns gropar, iar celalalt devenit milionar in urma unei inventii trasnite), rememorarea incidentului din copilarie in urma caruia a fost condamnat la aiuritorul tratament psihiatric, reintalnirea cu tatal sau, care inca il considera anormal, schimba in sfarsit viata narcotizatului Andrew. Pasul total spre normalitate este facut insa la aparitia lui Sam, o fermecatoare pustoaica plina de vitalitate (in ciuda faptului ca sufera de o boala grava), fantezie si umor, care il invata sa vada in sfarsit partea plina a paharului. Insa acestea sunt doar cateva date ale unei povesti presarate cu umor si observatii ironice la tot pasul, impletite cu o tandrete a regasirii locurilor copilariei (cu privirea adultului) foarte bine plasata si credibila. Plin de amanunte si observatii amuzante si personaje schitate precis din cateva accente patrunzatoare si subtile, filmul pare sa aiba, in plus, distributia ideala. Zach Braff stie sa-si inzestreze personajul pe care l-a creat cu cele mai variate nuante, iar relativ necunoscutul Peter Sarsgaard e foarte reusit in rolul groparului blazat. Marea gaselnita a filmului este insa Natalie Portman (la care regizorul s-a gandit de la inceput pentru personajul lui Sam, stand insa cu inima in dinti ca vedeta nu va accepta un rol in filmul lui). Expresiva ca intotdeauna, fara sa faca economie de energie, pofta de joc, zambete si prospetime, ea constituie, poate, jumatate din farmecul unui film extrem de cald, convingator si uman, care aminteste prin spontaneitatea, naturaletea si umorul lui de pelicule ca “In America” sau “Full Monty” si caruia realele calitati i-au adus deja o nominalizare la Marele premiu al juriului la Festivalul Sundance, cel mai important din lume in materie de film independent.

* “Garden State” Productie SUA, 2004. R: Zach Braff. Cu: Zach Braff, Natalie Portman, Ian Holm, Peter Sarsgaard, Alex Burns. Premiera: 24 decembrie. Distribuit de Glob Com Media