Fata care a supraviețuit Holocaustului/ de Elisabeta Lăsconi

Helga Weissová trăiește la Praga și are 86 de ani, născută fiind în același an cu Anne Frank. Jurnalul ei apărut recent și în limba română depune o mărturie tot atât de zguduitoare, fiindcă ultimii ani ai copilăriei și primii ai adolescenței și i-a petrecut în lagăre ale căror nume provoacă și azi fiori. Dar a supraviețuit, în mod aproape miraculos. Jurnalul ei consemnează întâmplările din decursul a șapte ani – din 1938, când ea trăia la Praga, împreună cu familia, până în 1945, când revine în orașul iubit.

Jurnalul Helgăi Weissová depune mărturie despre schimbările care se petrec într-un oraș vechi, în care trăiau 45.000 de evrei. Primul val al invaziei nazismului provoacă neliniște, apoi măsuri tot mai drastice, tot atâția pași spre a ațâța ura împotriva evreilor și pentru a pregăti exterminarea, pe care nimeni atunci nu și-o putea imagina. Familia Helgăi resimte aceleași discrimări ca atâtea alte familii de evrei: tatălui i se interzice să profeseze, iar fetei să studieze.

Apoi încep convocările și pe rând, zeci și zeci de familii sunt obligate să părăsească Praga. Ce se întâmplă acum în lumea evreiască impresionează prin multe aspecte. Primul – copiii nu sunt lăsați să piardă timpul în anii cei mai prielnici învățării și le se organizează o școală, care, în ciuda improvizației, le oferă totuși o instrucție și prilej să comunice între ei, să păstreze legăturile firești ale vârstei, să se susțină și să se ajute unii pe alții. Prețul pus pe educație și pe învățătură confirmă condiția de popor al cărții.

Al doilea aspect este coeziunea familiei, ce nu se poate separa de solidaritatea comunității. Familiile își împărtășesc veștile bune sau rele, când una dintre familii primește anunțul fatal al convocării sunt ajutați și pregătiți, de la obiectele selectate ce le-ar putea fi de folos până la încurajări și dovezi de încredere care să-i susțină psihologic pentru ceea ce au de înfruntat. Rude, vecini, prietenii – toți trec prin chinuitoarea așteptare și apoi prin pregătirile teribile pentru a se despărți de o întreagă viață.

Helga privește, consemnează și desenează. Tatăl ei a sfătuit-o, aproape a somat-o, să vadă și să deseneze, sperând și intuind că ea va reuși să reziste, iar privirea inocentă a copilului va înregistra tot și desenele ei vor fi o mărturie de netăgăduit. Helga și părinții ei ajung în lagărul de concentrare de la Theresienstadt, în 1941, fetița are încă acuarele și foi și desenează: procesiunea sosirii, dormitorul și spălătorul, barăcile sordide, transporturile de copii.

La 15 ani ajunge, împreună cu mama ei, în lagărul de la Auschwitz, trecând prin sortarea făcută de însuși Josef Mengele: la stânga, cei sortiți incinerării, la dreapta, cei cărora li se dădea șansa vieții. Deportate iar amândouă, mamă și fiică, ajung la Freiberg, lângă Dresda, și scapă cu viață, după un marș al exterminării de 16 zile. Din cei 15.000 de copii sub 16 ani din lagărul Theresienstadt, au supraviețuit doar 100. Helga este unul dintre ei. Are 15 ani și jumătate când, după eliberarea din lagăr, revine la Praga cu mama ei.

Altă viață începe, dar nici ea nu este ușoară: studiile de reluat, casa familiei de recuperat, drumul ales pe calea artei. Și-a pierdut tatăl, dar s-au păstrat caietele ei, ascunse de unchiul ei, în peretele unei barăci din lagărul Theresienstadt. Desenele, în succesiunea lor, sunt o suită a ororii: culorile și ele sumbre redau o atmosferă apăsătoare, apoi, pe măsură ce le epuizează, totul se reduce la gri și negru, sugerând infernul străbătut. Desenele ce însoțesc cartea dovedesc și ele forța imaginii, care întărește cuvinele paginii.

Cum a supraviețuit Helga Weissová? Probabil, cu ajutorul iubirii părinților, apoi datorită unei revolte în fața ororilor, datorită încăpățânării de a rezista. Poate și datorită speranței că va putea cândva să depună mărturie, înțelegând că mult prea puțini vor ieși teferi din infern. A trăit pentru a mărturisi cele întâmplate în trei lagăre – Theresienstad, Freieberg și Mauthausen, ca apoi să-și vădă țara acaparată de alt totalitarim, cel comunist, și Praga invadată de blindatele sovietice în 1968. Probabil Helga Weissová va mărturisi și despre ce-a urmat…

Helga Weissová, Jurnal (1938-1945). Povestea unei fete care a supraviețuit Holocaustului, traducere și prefață de Mircea Dan Duță, Editura Pandora M, 2014, 256 pag.