Femeia care aduce sfârșitul / de Elisabeta Lăsconi

În satul românesc tradițional, moașa de neam veghează intrarea copiilor în lume. Ea are o funcție precisă, pe care în timp a concurat-o și a pus-o în umbră altă femeie, nașa, al cărei rol se leagă de ritualul creștin al botezului. Dar romanul unei scriitoare italiene dezvăluie că în Sardinia se păstrează altă funcție împlinită de o femeie – accabadora, cea care aduce sfârșitul muribunzilor care se chinuie într-o lungă agonie.

Intrarea în lume a unui copil și ieșirea din lume sunt vegheate de o femeie, în mod firesc bătrână, cunoscătoare a rosturilor vieții, căci nașterea și moartea sunt praguri de trecere dintr-o lume în alta pe care omul nu are cum să le treacă singur, ci ajutat. Apropierea de marea taină a morții, familiaritatea cu ea conferă accadorei înțelepciune, o învăluie aura de mister și de teamă, căci poate rosti blesteme cumplite.

Accabadora este și titlul romanului care a consacrat-o pe Michaela Murgia în Italia și i-a adus șapte premii literare, tiraj depășind jumătate de milion de exemplare, șir de traduceri în peste 20 de țări. Un succes fulminant și surprinzător, care confirmă vechea ipoteză a lui Mircea Eliade privind persistența sacrului în lumea modernă, iar aici nici măcar nu este vorba de camuflarea lui în profan, ci de o coexistență.

Satul Soreni păstrează încă obiceiuri și cutume străvechi, datinile sunt respectate riguros, ceremoniile creștine se țin după rânduiala bisericii, dar alte rituri se desfășoară în tăcere și acoperite de întuneric, departe de ochii preotului. Credințele păgâne persistă, persistă și practicile magice: zidul de la hotarul dintre două proprietăți este mutat și garanția șederii lui statornice îl dă o jertfă – un cățeluș îngropat viu în zid, dar care este salvat.

Povestea din centrul romanului este cea a unei legături dintre mamă și fiică neobișnuite – Maria Listru s-a născut la ani buni după surorile ei mai mari, într-o familie săracă, așa că mama ei acceptă adopția și Bonaria Urrai, femeia înstărită a satului, o ia „copil de suflet”. Cele două trăiesc sobru și discret, iar pe măsură ce crește fetița începe să-și pună singură întrebări legate de Bonaria și disparițiile ei nocturne.

În viața cotidiană și diurnă, Bonaria Urrai este o croitoreasă pricepută, dar în unele nopți este chemată și pleacă de acasă. Maria Listru află în niște împrejurări pline de tensiune și spaimă rolul mamei ei adoptive în colectivitaea din Soreni, ea este accabadora, cea care îi ajută pe oamenii sortiți morții fără scăpare să sfârșească mai repede lunga agonie. Maria Listru fuge de acasă, revoltată de faptele mamei ei, încercând să-și făurească viața altfel, în oraș.

Orașul și familia la care lucrează îi oferă Mariei Listru tot un rol inițiatic, dar legat de alt prag, al adolescenței – până când boala și suferința Bonariei o obligă să se întoarcă și să o îngrijească pe femeia care o adoptase. Accabadora din Soreni se chinuie, atinsă de boala ce o îndreaptă spre moarte, și Maria Listru, văzându-i durerile ce o istovesc și o epuizează lent, înțelege rolul pe care și-l asumase mama ei.

„Ultima Mamă” este perechea „Primei mame”, adică al moașei din satul tradițional, rolul lor înseamnă multă iubire și înțelegere. Maria Listru a avut nevoie de plecare și întoarcere ca să priceapă rânduiala ce domnește în sat, căci dincolo de schimbările mari aduse și aici de civilizație, vechile rituri se păstrează, iar oamenii o prețuiesc pe accabadora tot atât de mult cât îl respectă pe preot.

Accabadora este o carte frumoasă, de o mare poezie și stranietate. Cuvântul ce-i dă titlul înseamnă în sardă „sfârșitoarea”, iar conotațiile ei întunecate se luminează treptat, căci ea împlinește desprinderea din viață a celor condamnați la o lungă, insuportabilă suferință, cu mare iubire. Poate că succesul romanului se explică și prin faptul că dezvăluie ceva ce societatea modernă încă pune în discuție prin subiectul eutanasiei – alegerea morții, dar în societățile tradiționale soluția există dintotdeauna.

Michaela Murgia, Accabadora, traducere din limba italiană de Gabriela Lungu, Editura Humanitas fiction, 2013, 224 pag.