Femidom

Pe aceeasi scena unde canalele de comunicare determina mesajul, discursul relational domina arta, iar relatiile (curator vs artist, text vs imagine, real vs virtual, masculin vs feminin) tot mai complexe, mai hyper, definesc entitatile, Raluca Ileana Nestor si Cosmin Moldovan, tinerii curatori ai expozitiei FEMiDOM (after the sex war), fotografie si obiect, vernisata la Galeria Noua, propun o investigatie asupra fatetelor relatiei artist-curator. In cazul unei generatii de artisti obisnuiti sa se descurce pe propriile picioare, fiindu-si manageri, curatori si critici totodata, se ridica un semn de intrebare asupra misiunii curatorului de a purta artistul pe culmi. Mai mult, daca artistul poate oricand deveni curator si viceversa, ce putem spune despre textele critice?
Un raspuns ar putea da textul care insoteste expozitia – FEMiDOM script. Folosind categoriile specifice unui scenariu locatie, personaje, actiune, dialog, acesta se plaseaza la granita dintre teorie si imaginatie. Sectiunea de dialog propune o modalitate prin care artistii pot interveni in demersul teoretic; in cheie dadaista, fiecare isi conecteaza propriul proiect la conceptul curatorial printr-o replica. Madalina Zaharia (autoarea unei instalatii Gradina a locatarului de bloc, proprietar alienat al n pereti de beton, gradina ce migreaza potrivit unor contracte de inchiriere intre diferite locatii, oferind pretextul unor fotografii panoramice cu interioare) se disociaza de feminism: “unele F au tradat F purtand F scurte, eu plantand F”, Olivia Mihaltianu (autoarea unei investigatii asupra identitatii – Persona, vezi foto) intoarce o replica abrupta “ma doare capul, da-mi un piramidon”, Alexandra Mateescu isi comenteaza fotografiile citand din prospectul celebrului FEMiDOM: “find a comfortable position, you may lie down, sit with your knees apart or stand and place one foot on a chair”. Confirmand interferenta celor doua demersuri, curatorii isi strecoara in expozitie propriile interventii artistice, sub acoperirea unor invitate-surpriza. Jocul si interactivitatea (ca principiu si nu ca tehnica multimedia) sunt astfel propuse ca solutie de reconciliere a publicului cu arta si textele critice.
O alta coordonata a expozitiei este reafirmarea manualitatii pe scena artei contemporane. Frumusetea si maiestria recastiga teren, snap-shot-ul iese usor din trend, conceptul devine insuficient. Paradoxal, aparitia unei tehnologii extrem de avansate promoveaza in fotografia de arta dimensiunile mari si calitatile estetice ale vechilor panze (vezi fotografiile inscenate ale Ioanei Noveanu).
In final, ne intrebam: reuseste o expozitie cu nume de prezervativ (Femidom = condom pentru femei, ce da acestora posibilitatea de a fi in control), vernisata in ajun de Dragobete, sa spuna ceva nou despre relatia dintre sexe? Iconul FEMiDOM este femeia dominatrix, care pe punctul de a detrona vechiul machism, arunca la gunoi privilegiile (Blow up style) pentru a-si vedea linistita de drum. Interesate sau nu de ce s-a ales din demersul feminist after the sex war, cele 8 exponente ale unui nou val foto (Marina Albu, Ana Blidaru, Alexandra Mateescu, Olivia Mihaltianu, Ioana Noveanu, Madalina Zaharia) raspund la intrebarea: A mai ramas ceva de dovedit, din perspectiva cool, usor plictisita a invingatoarei. Intr-o era a mixajelor, pare firesc sa discutam despre o compilatie a sexelor dar de ce nu si despre o conciliere a lor, bazata pe acceptarea si contemplarea diferentei.