Fericirea negustorului de capodopere/ de Remus Andrei Ion

Ce frumoasă aniversare: 100 de licitații! Cu Iser, Vasile Popescu, Mircea Ciobanu, Jean Cheller. Și cu alte zeci de colecționari fericiți că își găsesc sprijin pentru a-și extinde pasiunea. După trei ani de criză, Goldart are această aniversare și merge mai departe. Care o fi oare satisfacția cea mai mare a unui negustori de artă? Câștigul, banii, sau fericirea colecționarului care vine și spune cu ochi scânteietori, victorios, că a reușit să își cumpere lucrarea dorită? Răspunsul este în unele cazuri un principiu, alteori o plăcută ghidușie…

Iser cred că ar fi fost încântat să aibă două lucrări într-o licitație cu numărul 100: Peisaj la Balcic, guașă și temepera/hârtie, și Femeie la malul mării, creion, guașă, tempera/hârtie. Lucrări de aproximativ 4.000 de euro. Sau Cheller? Onorează această licitație aniversară cu una dintre cele mai frumoase compoziții cu flori: un ulei eveluat la nici 3.000 de euro. Și erau zile în care Cheller a fost licitat peste Iser, peste Petrașcu chiar… Așa cerea piața. Până la urmă, pe orice piață, cine are sau aduce banii poate cumpăra orice… Arta și ea se supune, chiar dacă există și episoadele în care Pallady își gonea unii cumpărători doar pentru că pur si simplu îi erau antipatici…

În vremurile noi, Pallady este unul dintre artiștii care îi poate agita pe colecțioanari. A fost primul artist care a urcat peste “intangibilul” Grigorescu. Apoi a urmat Tonitza, cel care acum este cel mai bine vândut pictor român. Tonitza a ajuns primul în topul vânzărilor la o licitație condusă tot de Alexandru Ghilduș, în 2007, cu Studiu pentru un portret. Apoi a fost trecut și pragul de 100.000 de euro cu Minora, tot un Tonitza licitat la Goldart. Și Ion Andreescu are un record de strigare încă neatins în România: 265.000 – 300.000 de euro pentru Cap de fetiță, în aprilie 2009. A fost un moment de curaj numai afișarea unor așa sume la acea vreme. Lucrarea nu a fost adjudecată dar a urmat un val de oferte postlicitație care au urcat mult peste recordurile pieței de atunci.

Ghilduș a făcut și primul mare pariu pe arta contemporană. Ceea ce am numit lista lui Ghiduș a fost și este o panoplie a artiștilor în viață sau din generația anilor 60-90. Astfel Bernea, Ilfoveanu, Câlția au trecut prin emoțiile adjudecării la ciocan. Dar și mulți alți artiști uitați au revenit în atenția colecționarilor prin licitațiile Goldart. Atunci când toată lumea alerga duăp recorduri și promova investiția în artă (o chestiune financiară mai precis), Goldart a ales să impună arta accesibilă. “Arta este accesibilă, iată cât de frumoasă este! Merită să cumpărați…” Cred că dintr-o astfel de politică mai mult câștigă colecționarii decât negustorii… Salturile de preț sunt mici dar constante și în serie. Este cumva ca în pictura lui Alexandru Syathmary: Femei în interior. Lumina puternică revărsată pe fereastră le aduce celor două doamne care stau la masă liniștea de a-și vedea de lucru… Pe pereți sunt multe tablouri și icoane… Și ele scoase în evidență de razele de lumină… O poveste! O poveste pentru licitația 100 care cred că poate fi deja desfăcută în o mie și una de alte povești despre artă. Licitația 100 s-a încheiat de câteva ore, într-o joi seară… Există ore loc și pentru licitația 1.000?

artalicitata.blogspot.com